România, schimbare la Bruxelles: Renunțarea la unanimitate, un avantaj?

De ce este unanimitatea o problemă pentru UE

Principiul unanimității, introdus într-o perioadă în care Uniunea Europeană era formată dintr-un număr mai mic de state, devine din ce în ce mai dificil de aplicat în contextul actual, cu o componență extinsă. Politologul Sergiu Mișcoiu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, că funcționarea UE s-a bazat inițial pe o coeziune perfectă, iar blocajele cauzate de un singur stat erau considerate semne de disfuncționalitate.

După valurile de aderare, numărul statelor membre a crescut considerabil, iar aplicarea unanimității în deciziile strategice a devenit o provocare majoră. Mișcoiu subliniază că, în lipsa unor reforme substanțiale, s-a mers pe ideea cooperării avansate, permițând statelor să se integreze mai mult în anumite domenii. Cu toate acestea, politicile individuale ale statelor membre au continuat să primeze în fața politicilor colective în ceea ce privește raportarea UE la exterior.

Uniunea Europeană se confruntă frecvent cu blocaje cauzate de indecizia unor state sau de interese antagonice. Acesta este unul dintre motivele invocate pentru necesitatea unei noi abordări, în special în contextul geopolitic actual, în care UE trebuie să răspundă eficient marilor actori globali precum China, Rusia și Statele Unite.

Avantajele pentru România și procesul de extindere

Renunțarea la unanimitate ar aduce beneficii considerabile statelor vulnerabile, precum România, care se află pe flancul estic al NATO și sub presiunea unei „asediări” hibride. Sergiu Mișcoiu susține că o astfel de decizie ar permite României să modeleze mai eficient răspunsurile la amenințări și să beneficieze de o pavăză mai solidă din partea partenerilor europeni.

Republica Moldova ar putea fi, de asemenea, o mare câștigătoare. România, în postura sa de susținătoare a Chișinăului, are un interes strategic în adoptarea unui sistem de decizie prin majoritate calificată, care ar preveni blocarea parcursului european al Republicii Moldova de către un singur stat. Aceasta ar contribui la consolidarea stabilității în regiune și ar preveni o eventuală reorientare a Chișinăului către sfera de influență a Moscovei.

Cu toate acestea, politologul avertizează că statele membre ar putea fi reticente în a renunța la dreptul de veto, considerat un principiu „sacrosanct” al Uniunii, mai ales în privința deciziilor privind extinderea. Pierderea acestui drept ar putea fi un punct sensibil pentru unele țări.

Pe lângă apărare și extindere, flexibilizarea mecanismelor de decizie ar putea sprijini proiecte de dezvoltare în domenii precum investițiile militare, consolidarea capacității comune de apărare, schimbul de informații sau introducerea unor standarde comune privind migrația.

Mișcoiu subliniază și o componentă supranațională a Uniunii. Flexibilizarea unor regimuri internaționale, precum cele legate de circulația persoanelor, muncă sau pensii, ar putea avantaja cetățenii europeni, chiar dacă aceste măsuri nu ar fi neapărat pe placul tuturor statelor membre. În multe cazuri, UE acționează ca un garant al intereselor cetățenilor europeni, nu doar ale statelor membre.

Potrivit analizei, state precum Olanda și Italia ar putea manifesta o atitudine mixtă, acceptând anumite flexibilizări, dar păstrând reticențe în privința renunțării complete la dreptul de veto în dosare sensibile. Cipru este menționat ca un stat care ar putea adopta o poziție favorabilă schimbării, în funcție de interesele sale particulare.

Sursa: Adevărul