Cluj 22°C
Timișoara 21°C
Constanța 22°C
Politici industriale: România, țintită pe firme, nu pe sectoare, ca-n Europa
România se remarcă în Europa și Asia Centrală (ECA) prin abordarea specifică a politicilor industriale, îndreptate mai degrabă către firme individuale decât către sectoare economice vaste. Un raport recent al Băncii Mondiale relevă că România se numără printre puținele țări din regiune, alături de Polonia și Bulgaria, unde peste 40% din intervențiile de politică industrială vizează companii individuale.
Achizițiile publice, un instrument de stimulare
În România, achizițiile publice pentru inovare devin un instrument tot mai important de politică industrială. Acestea au fost implementate în cadrul programelor co-finanțate de Uniunea Europeană, stimulând firmele autohtone să dezvolte soluții noi în domenii precum tehnologia medicală și infrastructura digitală. Astfel de inițiative se înscriu într-o tendință mai amplă la nivel regional, unde achizițiile publice sunt tot mai mult considerate ca un potențial instrument de politică industrială. Experții instituției internaționale notează că utilizarea lor sistematică în acest scop este încă limitată în majoritatea țărilor din ECA.
Polonia și Serbia au adoptat abordări diferite. Polonia a introdus prevederi privind conținutul local în licitațiile publice din infrastructură și apărare, impunând contractorilor să achiziționeze o parte din resurse intern și să colaboreze cu companii poloneze pentru transfer tehnologic. Serbia a integrat achizițiile publice în strategia de dezvoltare a industriei auto, oferind avantaje companiilor care respectă cerințe de aprovizionare internă sau creează locuri de muncă la nivel local.
Politicile industriale în eca: focus pe firme, nu pe sectoare
La nivelul regiunii ECA, politicile industriale au înregistrat o expansiune considerabilă după 2020, ca răspuns la pandemia de Covid-19, la dificultățile din lanțurile de aprovizionare și la creșterea incertitudinii economice. Ulterior, accentul s-a mutat către securitatea energetică și alimentară, tranziția verde, eficiența energetică, inovare și reziliența lanțurilor de aprovizionare. Statele cu venituri mari, inclusiv din ECA, tind să se concentreze mai degrabă pe firme specifice, în timp ce economiile cu venituri medii pun accentul pe sectoare largi sau pe politici de reglementare.
Măsurile de politică industrială din ECA includ frecvent instrumente comerciale, într-o proporție mai mare decât în alte regiuni, în timp ce Uniunea Europeană și China utilizează preponderent subvenții interne. Țările cu venituri mai mici se bazează mai mult pe tarife și măsuri netarifare, cu niveluri tarifare medii semnificativ mai mari decât în economiile dezvoltate. Documentul menționează că Turcia se evidențiază în ECA prin accentul pus pe îmbunătățirea competitivității și autosuficienței în sectoarele strategice.
Din 2009, țările din ECA au anunțat peste 2.600 de politici industriale. Rusia și Turcia sunt cei mai activi actori din regiune, cumulând peste 70% din totalul intervențiilor.
În perioada 2020–2021, aproximativ jumătate dintre măsurile introduse au fost retrase, reflectând caracterul lor temporar. În același timp, în circa o treime din țări, numărul noilor politici rămâne peste nivelurile pre-pandemie, în special în Europa Centrală, Serbia, Rusia și Turcia.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
