Carol al II-lea: Fuga de mon

Conform Descopera: Reorientare politică și tensiuni interne în vara lui 1940

La începutul lunii iulie 1940, în contextul cedării Basarabiei și a nordului Bucovinei, Regele Carol al II-lea a întreprins o serie de mișcări politice menite să reorienteze politica externă a României către Germania nazistă. În această direcție, l-a înlocuit pe Gheorghe Tătărescu cu Ion Gigurtu în fruntea guvernului, miza fiind o apropiere sporită de Berlin. În paralel, suveranul a avut discuții la Palat cu liderii opoziției democratice, lideri pe care îi considera, conform jurnalului său, „fosile”. Scrisoarea regelui din 3 iulie 1940 subliniază intenția de a forma un nou guvern, cu o „puternică coloratură naționalistă” și includerea legionară.

Întâlnirea cu opoziția: acuzații reciproce

Ziua următoare, Carol al II-lea a primit o delegație a opoziției democratice, condusă de Dinu Brătianu și Iuliu Maniu. Regele descrie în jurnalul său momentul cu condescendență, numindu-i „bătrâni politicieni” și „fosile”. Dinu Brătianu a expus situația critică a țării, demoralizarea populației și slăbiciunea armatei, punând vina pe conducerea ultimilor ani și pe regim. Iuliu Maniu a susținut integral afirmațiile lui Brătianu, adăugând noi critici la adresa regimului.

Confruntat cu aceste acuzații, Carol al II-lea a respins ferm criticismul și a trecut la contraatac. Suveranul i-a acuzat pe liderii opoziției că nu au oferit sprijin și că s-au sustras responsabilității politice. El a subliniat că „nu permite nimănui să puie la îndoială sufletul și spiritul Armatei noastre”.

Regele își caută aliați și acuză pasivitatea opoziției

Regele și-a exprimat regretul că opozanții apar acum pentru a se pune la dispoziția sa, dar a subliniat că apelul său la unire datează de ani de zile. Carol al II-lea a invitat pe oricine dorește să lucreze să se alăture „Organizației”, care „deschide larg porțile tuturora”. A recunoscut nevoia de „premenire a personalului politic” și a reproșat lui Dinu Brătianu refuzul de a deveni consilier regal în momente dificile, sugerând că sprijinul acestuia ar fi putut contribui la rezistență.

Carol al II-lea a afirmat că el însuși era pentru rezistență și a profitat de ocazie pentru a „pune la punct ședința Consiliului de Coroană”. Maniu a replicat că tineretul este de partea sa, la care regele a reafirmat că nu este momentul pentru polemici. La final, Carol al II-lea a reiterat că a ascultat orice părere „dată cinstit și cu conștiință”. Dinu Brătianu, înainte de plecare, a exprimat speranța că regele „va avea dreptate pentru țară”.

Sursa: Descopera