Războiul cu Iranul: Cum a alunecat administrația Trump de la negocieri la bombardamente Un amplu material publicat de The New York Times dezvăluie modul în care administrația Trump, sub influența premierului israelian Benjamin Netanyahu, a trecut de la negocierile cu Iranul privind dosarul nuclear la lansarea unui conflict militar

Războiul cu Iranul: Cum a alunecat administrația Trump de la negocieri la bombardamente

Un amplu material publicat de The New York Times dezvăluie modul în care administrația Trump, sub influența premierului israelian Benjamin Netanyahu, a trecut de la negocierile cu Iranul privind dosarul nuclear la lansarea unui conflict militar. Analiza, bazată pe mărturiile unor surse anonime, reconstitutie evenimentele care au dus la decizia de a ataca Iranul, un atac ce a declanșat violențe și a dus la pierderi de vieți omenești.

Presiunile lui Netanyahu și rolul consilierilor

Potrivit informațiilor, tensiunile au atins un punct culminant în februarie. Netanyahu a avut o întâlnire de trei ore cu Trump, în care a pledat pentru o abordare militară. Obiectivul era clar: să împiedice orice acord diplomatic care ar fi putut submina planurile Israelului. În culise, mișcarea către război a crescut constant, alimentată de aliați precum Netanyahu și încrederea lui Trump după o operațiune de succes în Venezuela.

În public, Trump părea să joace un rol ambiguu, oscilând între dorința de a ajunge la o înțelegere cu Teheranul și intenția de a schimba regimul. Consilierii președintelui au prezentat argumente limitate, inclusiv afirmații false despre amenințările din partea Iranului. Decizia de a ataca Iranul a fost considerată o victorie pentru Netanyahu, care îl presase pe Trump luni de zile să lovească ceea ce el considera a fi un regim slăbit.

Eforturile diplomatice, o strategie sortită eșecului

În ciuda retoricii pacifiste, negocierile cu Iranul păreau sortite eșecului. Casa Albă a ignorat apelurile unor congresmeni de a obține aprobarea legislativului pentru o campanie împotriva Iranului. Eforturile diplomatice, conduse de Steve Witkoff și Jared Kushner, ginerele președintelui, nu au dat roade. Discuțiile s-au concentrat pe programul nuclear iranian, dar rezultatul a fost absent, americanii insistând asupra renunțării totale la îmbogățirea uraniului.

La scurt timp după, Trump a primit patru senatori republicani în Biroul Oval pentru o întâlnire legată de agendele legislative. Discuția a deviat către Iran. Senatorul Lindsey Graham a menționat că președintele era frustrat și nu credea că iranienii sunt interesați să ajungă la un acord. „Cred că președintele Trump simțea cu adevărat că trebuie să urmeze calea diplomației, că dorea să urmeze calea diplomației, că opțiunea militară era ultima opțiune”, a declarat Graham.

Atacul: O lovitură de stat a serviciilor secrete

Momentul atacului a fost determinat de o informație furnizată de CIA. Agenția a aflat că liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, intenționa să se afle la reședința sa din centrul Teheranului. Liderii civili și militari urmau să se reunească în același loc. CIA a transmis informațiile către israelieni, iar liderii ambelor țări au decis să înceapă războiul cu un atac.

Pe 23 februarie, Trump a autorizat oficial atacul. Iranul nu a crezut că un atac va avea loc în timpul zilei. Sâmbătă dimineața, în timp ce participanții la reuniunea Consiliului Suprem de Securitate Națională nu au simțit nevoia să se refugieze în buncăre, rachetele au lovit. În prezent, Statele Unite se confruntă cu posibile represalii, iar conflictul a dus la moartea a șase soldați americani și a zeci de civili iranieni.

Sursa: G4Media