Studiu: Noi date despre formarea Podișului Tibet

Acoperișul lumii, departe de a fi o creștere constantă: studiul geologilor dezvăluie cicluri de ridicare și tasare

Un studiu recent, publicat în revista Geology, de cercetători chinezi de la Institutul de Geochimie din Guangzhou, aruncă o nouă lumină asupra formării Podișului Qinghai-Tibet, cunoscut și sub numele de „Acoperișul Lumii”. Contrar așteptărilor, cercetările sugerează că această vastă regiune montană nu a cunoscut o creștere continuă, ci a fost modelată de două cicluri distincte de ridicare și tasare dramatică. Descoperirile oferă perspective noi asupra modului în care s-au format platourile montane masive.

Bazele intermontane, adevărate „jurnale” geologice

Echipa de cercetare s-a concentrat pe analiza a două bazine intermontane din Munții Gangdise, localizați în partea de sud a platoului tibetan. Aceste bazine au funcționat ca niște „jurnale” geologice, înregistrând detaliat modificările de relief de-a lungul a zeci de milioane de ani. Prin utilizarea tehnologiei de datare cu izotopi de uraniu-plumb și a analizei mineralogice a sedimentelor, oamenii de știință au descoperit similarități remarcabile în sistemele hidrologice ale celor două bazine. Aceste sisteme au trecut prin cicluri repetate de la deschis la închis și înapoi la deschis.

Inițial, bazinele erau relativ deschise, fiind alimentate de sisteme fluviale complexe externe. Odată cu ridicarea rapidă a terenului și formarea barierelor montane, râurile au fost întrerupte, izoland bazinele. Ulterior, pe măsură ce terenul a coborât, râurile s-au reconectat.

Două faze majore de ridicare, urmate de tasare

Studiul a identificat două perioade majore de ridicare rapidă. Prima s-a petrecut între aproximativ 54 și 51 de milioane de ani în urmă, iar cea de-a doua, între 15 și 8 milioane de ani. Fiecare dintre aceste faze a ridicat terenul cu aproximativ un kilometru. Cercetătorii au constatat că fiecare ridicare a fost urmată de o perioadă de subsidență, adică de tasare.

Conform autorilor studiului, prima ridicare a fost probabil declanșată de ruperea plăcii tectonice oceanice Neo-Tethys. Cea de-a doua a fost rezultatul fragmentării unei porțiuni din placa continentală indiană. În ambele cazuri, pierderea unei părți a plăcii grele aflate în subducție a permis ca terenul de deasupra să se ridice. Cu toate acestea, împingerea continuă a continentului a determinat, ulterior, tasarea suprafeței. „Creșterea Podișului Qinghai-Tibet nu a fost o simplă poveste de „a deveni mai înalt’”, a declarat Xue Erkun, cercetător postdoctoral la institutul din Guangzhou. „A fost rezultatul unor faze multiple, alternante, de ridicare și tasare”.

În prezent, cercetătorii continuă să analizeze datele pentru a înțelege mai bine mecanismele profunde care au condus la aceste alternanțe de ridicare și tasare, cu scopul de a determina mai clar impactul acestor procese asupra mediului și a implicațiilor asupra activității seismice din regiune.

Sursa: G4Media