Securitatea Ceaușescu: Cifrele secrete, dezvăluite de CNSAS
Conform Digi24: Dimensiunea aparatului Securității, dezvăluită după ani de zile
La finalul regimului comunist, Departamentul Securității Statului (DSS), temutul aparat de represiune, număra aproape 15.000 de angajați. Noile documente, publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și datate 24 septembrie 1988, oferă o imagine detaliată asupra dimensiunii exacte a serviciului, fiind găsite într-un dosar din cabinetul fostului șef al Securității, generalul Iulian Vlad.
Datele prezintă un total de 14.629 de angajați. Aceștia erau distribuiți astfel: 8.760 în aparatul central și trupele de securitate, și 5.869 în aparatul teritorial. Totalul include și aproximativ 1.200 de muncitori civili, fără grad militar, care deserveau diverse activități tehnice, logistice și administrative necesare funcționării întregului Minister de Interne.
Structura teritorială și centrală a DSS
Pe lângă aparatul central din București și Trupele de Securitate, DSS era organizat pe nivel teritorial, incluzând județele și Securitatea Municipiului București (SMB). Cei mai mulți angajați, 6.023 de cadre, activau în aparatul central din Capitală, reprezentând 41,17% din total. Trupele de Securitate însumau 2.737 de cadre, iar aparatul teritorial din cele 40 de județe și SMB ajungea la 5.869 de angajați.
Aparatul central concentra activitățile de informații, tehnice și de analiză, gestionând marile dosare de spionaj, contraspionaj și interceptări la nivel național. Printre cele mai mari structuri se numărau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de angajați.
Trupele de Securitate, componenta militarizată a sistemului, erau implicate în paza obiectivelor speciale și intervenția în caz de revoltă populară. Deși Comandamentul era în București, unitățile erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării pentru a asigura controlul rapid în caz de criză.
Direcțiile informative și personalul feminin
Angajații Securității erau organizați pe direcții informative specifice. Direcția I (Informații Interne) avea 103 angajați, coordonând analiza informațiilor politice, sociale și culturale. Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice) număra 152 de persoane, responsabile de supravegherea marilor obiective economice. Direcția III (Contraspionaj) era compusă din 213 angajați, monitorizând reprezentanțele străine și rețelele de spionaj.
Unitatea Specială „T” (Interceptări și ascultări) era un „colos tehnologic”, având 466 de angajați. Unitatea Specială „F” (Filaj, observație stradală și investigații) era una dintre cele mai mari, cu 745 de cadre. Unitatea Specială „S” (controlul corespondenței scrise) avea 356 de angajați, activitatea fiind intens centralizată în București.
În ceea ce privește personalul feminin, la 24 septembrie 1988, 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din total, erau angajate în DSS. Majoritatea acestora, 1.089, activau în structurile teritoriale. CNSAS subliniază că, deși femeile aveau un rol numeric important în anumite nișe tehnice și administrative, întregul aparat rămânea o structură controlată în proporție covârșitoare de bărbați. Doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau funcții de conducere, accesul la structurile de decizie fiind extrem de redus.
Sursa: Digi24