Schimbările climatice, responsabile de vremea nebună din martie?

Vremea nebună din martie 2026: Cum se conectează sistemele meteorologice aparent disparate

Luna martie a anului 2026 a fost una de-a dreptul ieșită din comun, cu fenomene meteorologice extreme care au pus pe jar întreaga lume. De la căldura record din vestul Statelor Unite, până la furtunile puternice și schimbările bruște de temperatură în est, și inundațiile din Hawaii, vremea a demonstrat încă o dată că este imprevizibilă. Însă, dincolo de aceste evenimente punctuale, se află o rețea complexă de interacțiuni atmosferice care leagă aceste fenomene, aparent disparate.

Modele globale și interacțiuni complexe

Deși avem tendința de a ne concentra pe ceea ce se întâmplă în regiunea noastră, toate modelele globale sunt conectate prin interacțiile curentului jet și valurile din atmosferă. Daniel McEvoy, cercetător la Centrul Climatic Regional de Vest, explică faptul că ”modelele se alimentează reciproc și influențează vremea de pe întregul continent”. Nu se înțeleg pe deplin toți factorii declanșatori și feedback-urile din atmosferă, dar oamenii de știință știu că fenomenele care au loc în Oceanul Pacific influențează vremea din SUA.

Această influență călătorește prin mediul fluid din atmosferă prin intermediul undelor planetare, spune Jonathan Rutz, specialist în atmosferă la Centrul pentru Vremea și Extremele Apei din Vest. Aceste unde sunt strâns legate de curenții cu deplasare rapidă din latitudinile medii ale ambelor emisfere. Aceste curenți, numiți și jet streams, există din cauza diferențelor de temperatură din atmosferă dintre poli și ecuator, care creează câmpuri puternice de vânt.

Valuri atmosferice și schimbări bruște de vreme

Când curenții jet sunt rapizi, undele planetare se propagă rapid în atmosferă, aducând schimbări mai frecvente de vreme. În schimb, când curenții jet încetinesc, numărul de unde planetare scade, iar modelele devin mai amplificate, cu curenții jet dezvoltând curbe și vârfuri mari. „Atunci vedem știri despre vreme”, afirmă Jonathan Rutz.

Aceste modele persistă de-a lungul zonelor, astfel fiind generate ciclonii Kona în Hawaii, așa-numitele „fluviile atmosferice” în Pacificul de Nord-Vest și dominația aerului cald și uscat în vestul Statelor Unite. Jonathan Rutz descrie acest proces ca pe un fenomen interconectat și simultan, care se dezvoltă „și apoi se blochează unul în celălalt, ca bucățile unui puzzle”.

Impactul încălzirii globale și tendința de extremizare

Această serie de fenomene extreme a fost interpretată de mai mulți oameni de știință ca o dovadă a încălzirii globale. Jennifer Francis, cercetător senior la Centrul de Cercetare Climatică Woodwell, este printre oamenii de știință care indică valurile de căldură intense din Oceanul Pacific și probabilitatea influenței acestora asupra curentului jet și a modelului de vreme caldă persistent în vestul SUA.

Analiștii de la World Weather Attribution care studiază impactul schimbărilor climatice asupra evenimentelor meteorologice, au efectuat o analiză rapidă a valului de căldură din vestul Statelor Unite. Aceștia au constatat că un astfel de eveniment a devenit de aproximativ patru ori mai probabil din cauza schimbărilor climatice.

Potrivit datelor preliminare ale Serviciului Național de Meteorologie, cantități incredibile de ploaie au căzut în Hawaii în luna martie. Cantitățile de precipitații au atins 52 de inci pe Oahu, 54,92 pe Summit pe Maui și 42,2 pe Puu Waawaa pe insula Hawaii. Inundații devastatoare au avut loc în comunitățile din North Shore din Oahu, unde case au fost luate de ape și rezidenții au avut nevoie de salvare.

Sursa: Usatoday.com