Plată obligatorie la bloc: Proprietarii riscă executarea silită! Legea, nemiloasă
Conform Capital: Întârzierile la plata întreținerii înregistrează o creștere semnificativă în multe orașe din România, alimentată de majorarea costurilor cu utilitățile, mai ales în sezonul rece. Această problemă, care afectează atât proprietarii, cât și funcționarea asociațiilor de locatari, poate escalada rapid, având consecințe legale serioase, inclusiv riscul pierderii locuinței.
Obligațiile legale și flexibilitatea asociațiilor
\nConform Legii nr. 196/2018, fiecare proprietar are responsabilitatea de a achita cota de întreținere în maximum 30 de zile de la afișarea listei de plată. Legea nu specifică o valoare minimă a datoriei pentru a începe procedurile de recuperare. Drept urmare, fiecare asociație de proprietari își stabilește propriile reguli, în funcție de circumstanțe. În practică, multe asociații reacționează după acumularea restanțelor pe două sau trei luni.\n\nAceastă flexibilitate poate conduce însă la abordări diferite de la o clădire la alta, în funcție de deciziile luate de conducerea asociației. Mulți dintre restanțieri sunt persoane cu venituri reduse sau vulnerabile, care nu pot face față cheltuielilor lunare.\n\nTotuși, implicațiile nu sunt doar la nivel individual. Datoriile acumulate afectează întreaga asociație de proprietari și generează tensiuni între locatari. Cei care își plătesc obligațiile la timp pot fi afectați indirect de întârzierile altora, asociația fiind, în unele cazuri, nevoită să acopere temporar aceste sume pentru a achita facturile către furnizori.
Procedura de recuperare a datoriilor și riscurile executării silite
\nRecuperarea sumelor restante nu începe direct în instanță. Administratorul emite mai întâi o somație de plată, informând restanțierul despre datoria acumulată și despre potențialele măsuri legale. Dacă plata nu este efectuată, urmează notificări suplimentare, iar în final, cazul poate ajunge în instanță. Administratorii încearcă, adesea, o rezolvare pe cale amiabilă. Un dialog direct poate clarifica situația, mai ales dacă proprietarii nu sunt informați corect despre cuantumul datoriilor.\n\nDecizia de a acționa în instanță un restanțier necesită aprobarea Comitetului Executiv sau a Adunării Generale a asociației. Aceeași procedură se aplică și pentru angajarea unui avocat sau a unui executor judecătoresc, pentru a asigura transparența și a preveni abuzurile.\n\nDacă instanța aprobă cererea asociației, proprietarul este obligat să achite datoria. În această etapă, pot fi aplicate măsuri de executare silită, inclusiv poprirea conturilor bancare sau sechestrul pe bunuri. Debitorul va suporta și cheltuielile de judecată și costurile executării.\n\nÎn situațiile în care datoria nu poate fi recuperată prin alte metode, legea permite executarea imobilului. Proprietarul este notificat și i se acordă un termen pentru plata datoriei. Dacă acesta nu este respectat, apartamentul poate fi scos la licitație. Chiar și în faza de executare, proprietarul are dreptul să conteste măsurile în instanță sau să solicite eșalonarea plății.\n\nRestanțele nu afectează doar proprietarul datornic, ci întreaga comunitate. În cazul contractelor colective de utilități, furnizorii pot decide să întrerupă serviciile pentru întregul imobil, afectând inclusiv pe cei care și-au achitat obligațiile.\n\n
Importanța comunicării și a plății la timp
\nRestanțele la întreținere pot genera rapid situații dificile, de la somații și notificări, până la procese și executare silită. Pierderea locuinței este una dintre cele mai grave consecințe.\n\nComunicarea eficientă între asociație și proprietari, plata la timp și intervenția timpurie rămân cele mai bune metode pentru a evita astfel de situații. În prezent, un număr semnificativ de asociații de proprietari din București, Iași și Cluj-Napoca au raportat o creștere a numărului de restanțieri la plata întreținerii în ultimele 6 luni, conform datelor furnizate de Uniunea Națională a Asociațiilor de Proprietari din România.
Sursa: Capital