Maimuțele copiază inteligența umană: Ce credeau savanții, s-a confirmat

Conform Descopera: Macacii se asociază spontan cu sunetele ca oamenii

Un nou studiu sugerează că maimuțele macac manifestă aceeași asociere spontană între forme și sunete ca oamenii, punând sub semnul întrebării unicitatea acestei capacități. Experimentul, bazat pe testul psihologic clasic „Bouba-Kiki”, a implicat nouă primate de la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore, demonstrând o tendință clară de a lega cuvintele de formele vizuale corespondente.

Indiferent de limba vorbită, oamenii asociază în mod natural forma colțuroasă cu sunetul „Kiki” și forma rotunjită cu sunetul „Bouba”. Această descoperire, inițial realizată în anii 1920, a fost acum extinsă la specia macac.

Metodologia studiului și rezultate neașteptate

Cercetarea a inclus opt macaci cu coadă lungă (Macaca fascicularis) și un macac porc sudic (Macaca nemestrina). Într-o primă fază, animalele au fost antrenate să recunoască un capac marcat pe un pahar, fără introducerea elementului sonor.

Ulterior, în testul principal, maimuțele au fost prezentate cu două pahare, unul cu un capac colțuros și altul cu unul rotunjit. În fundal, se redau repetat cuvintele „Bouba” sau „Kiki”. Fără nicio instrucțiune prealabilă privind alegerea corectă, primate au manifestat o preferință statistic semnificativă.

Rezultatele indică o asociere puternică: maimuțele au selectat predominant capacul rotund atunci când au auzit „Bouba” și pe cel colțuros când au auzit „Kiki”. Șansele de a alege forma rotundă au fost de aproape șase ori mai mari în cazul probelor „Bouba”, un rezultat ce depășește cu mult nivelul întâmplător.

Implicații pentru înțelegerea limbajului uman

Deși lucrarea este încă în stadiul de preprint, nefiind încă supusă evaluării colegiale, rezultatele sugerează că baza construirii limbajului uman ar putea fi mult mai veche decât se credea, bazându-se pe asocieri senzoriale primare.

Autorii studiului propun ca aceste corespondențe între sunete și forme nu sunt specifice speciei umane, ci ar putea fi moștenite de la un strămoș comun îndepărtat. Această perspectivă mută accentul de la întrebarea dacă acest efect este exclusiv uman, la explorarea răspândirii unor astfel de hărți perceptive în rândul altor vertebrate.

Descoperirea deschide noi căi de cercetare în domeniul evoluției limbajului, sugerând că anumite predispoziții perceptive fundamentale ar putea sta la baza dezvoltării comunicării simbolice. Cercetarea continuă pentru a elucida profunzimea acestor conexiuni.

Sursa: Descopera