De la uzine în Iran la Logan-uri asamblate: O istorie a relațiilor economice româno-iraniene Acum 50 de ani, inginerii români construiau uzine în Iran, iar produsele fabricate acolo ajungeau și în țara noastră

De la uzine în Iran la Logan-uri asamblate: O istorie a relațiilor economice româno-iraniene

Acum 50 de ani, inginerii români construiau uzine în Iran, iar produsele fabricate acolo ajungeau și în țara noastră. De-a lungul timpului, relațiile dintre România și Iran au trecut prin diverse etape, de la comerțul cu fructe exotice la asamblarea de mașini. Istoricul Dragoș Becheru, autorul unei cărți recente despre relațiile României cu marile țări producătoare de petrol, explică pentru HotNews.ro cum s-au schimbat aceste legături de-a lungul secolelor.

Primii neguțători persani și comerțul la Marea Neagră

De mult timp, comerțul dintre teritoriile românești și Persia a existat, dar avea un caracter mai degrabă anecdotic. La început, în secolele XVII-XVIII, țările române erau un punct de tranzit pentru mărfurile care ajungeau până în Polonia sau în regiunea Mării Baltice. „Cronicarul Paul de Alep scria în a doua parte a secolului XVII că minereul de cupru din zona noastră era un bun de interes pentru negustorii persani”, spune istoricul Becheru.

După 1821, odată cu dispariția monopolului comercial otoman, comerțul cu negustori persani a cunoscut o amplificare. Porturile Brăila și Galați au devenit puncte importante de legătură, unde negustorii persani ofereau textile, produse artizanale, bijuterii și pietre prețioase.

Relații diplomatice și „aurul negru”

Relațiile diplomatice formale dintre România și Persia au fost stabilite în 1902. În anii ’30 ai secolului trecut, cele două țări se aflau în topul mondial al producției de petrol. „Aurul negru” a jucat un rol important în relațiile bilaterale. În acea perioadă, din Iran ajungeau în România fructe exotice, cum ar fi curmalele și smochinele, destinate mai ales elitelor.

După intrarea României în război în 1940, Iranul a devenit o sursă vitală de bumbac pentru armata română, având în vedere blocarea Canalului Suez. Odată cu trecerea timpului, comunitățile au crescut și au început schimburile comerciale, în special după 1965, când au început să se cimenteze relațiile economice. Schimburile comerciale se bazau pe un sistem de credit, în care se stabileau valori de referință pentru produsele schimbate.

Uzinele construite în Iran și declinul după 1989

În anii ’70, România a construit uzine în Iran – de tractoare, mobilă sau produse clorosodice. „Iranienii încep să exporte către România produsele finite ale acelor fabrici pe care noi le construisem la ei”, explică Becheru, subliniind că acest lucru reprezenta un artificiu comercial.

După Revoluția Islamică din 1979, legăturile cu Occidentul s-au rupt, dar România a continuat să mențină relațiile economice. După 1989, sancțiunile internaționale impuse Iranului au afectat relațiile comerciale. Un exemplu notabil a fost industria auto, cu asamblarea de mașini Dacia sub brandul Renault.

În 2018, Renault a părăsit Iranul din cauza sancțiunilor impuse de comunitatea internațională. În prezent, cele două țări se confruntă cu cel mai scăzut nivel al relațiilor comerciale, potrivit istoricului.

Sursa: HotNews