Cer senin Cluj 12°C Cer senin Timișoara 12°C Câțiva nori Iași 10°C Cer acoperit de nori Constanța 11°C
ULTIMA ORA
Iorga, savantul prins în mrejele Regelui Carol al II-lea
Sănătate

Iorga, savantul prins în mrejele Regelui Carol al II-lea

18 aprilie 2026, 04:36 Mihai Constantinescu

Pe 18 aprilie 1931, savantul Nicolae Iorga a fost numit prim-ministru al unui guvern de „uniune națională”, o mișcare politică orchestrată de regele Carol al II-lea. Evenimentul, marcat de ambiții monarhice și de o profundă criză politică, a pus în prim-plan o personalitate marcantă a culturii românești, dar a și demonstrat complexitatea și imprevizibilitatea vieții politice.

Iorga, omul de cultură în arena politică

Nicolae Iorga, recunoscut drept unul dintre cei mai prolifici istorici ai României, a fost mult mai mult decât un simplu academician. Activitatea sa științifică, ce include peste o mie de volume și mii de articole, i-a adus o reputație mondială. Însă, decizia sa de a intra în politică, influențată de dezamăgirea față de partidele vremii și de sentimentele sale monarhice, a reprezentat o schimbare majoră de direcție.

Regele Carol al II-lea, dorind să instaureze un regim care să se situeze deasupra partidelor, a văzut în Iorga un instrument util. Prestigiul savantului, imaginea sa impecabilă în ochii publicului și pe plan internațional, a constituit o „perdea de fum” pentru manevrele regelui. Guvernul de „uniune națională” a fost, în realitate, sub controlul direct al lui Carol, cu politicieni abil manevrați de Constantin Argetoianu, ministrul de Interne.

Culisele puterii și dezamăgirea politică

Numirea lui Iorga ca prim-ministru a fost rapidă și neașteptată. Constantin Argetoianu descria modul expeditiv în care erau cooptați miniștrii, arătând lipsa de consultare și controlul regesc. Ironia a însoțit această perioadă, opinia publică afirmând că Iorga era „prim-ministru în guvernul Argetoianu”.

Campania electorală a fost marcată de atacuri asupra național-țărăniștilor, dar realitatea guvernării s-a dovedit a fi mult mai complexă. Într-o perioadă de criză economică mondială, eforturile lui Iorga au fost zădărnicite. După mai puțin de un an, pe 31 mai 1932, a demisionat, marcând sfârșitul unei experiențe politice dureroase.

Un destin tragic

Experiența politică a lui Nicolae Iorga a subliniat discrepanța dintre idealurile sale și realitatea dură a politicii. Savantul, care nu era un doctrinar politic, nu a reușit să aibă succes într-un mediu politic extrem de complicat. Destinul său tragic s-a încheiat brusc în 1940, când a fost asasinat.

În aceeași zi, 18 aprilie, în 1996, înregistra o semnătură importantă: miniștrii Apărării din România și Ucraina, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un protocol de colaborare bilaterală.