Hipertensiunea arterială, mai mult decât o simplă „problemă de vârstă”: când ar trebui să ne îngrijorăm? Hipertensiunea arterială, cunoscută popular drept „tensiune mare”, poate fi uneori un simptom al unor afecțiuni mai profunde

Hipertensiunea arterială, mai mult decât o simplă „problemă de vârstă”: când ar trebui să ne îngrijorăm?

Hipertensiunea arterială, cunoscută popular drept „tensiune mare”, poate fi uneori un simptom al unor afecțiuni mai profunde. Dr. Claudia Irimie, medic endocrinolog, atrage atenția asupra necesității unei evaluări corecte pentru a exclude cauzele secundare, care pot fi tratate țintit, uneori chiar vindecate. Potrivit specialistului, aproximativ 15% dintre cazurile de hipertensiune sunt forme secundare, legate de alte probleme medicale.

Semnalele de alarmă și factorii endocrini

Medicul endocrinolog subliniază că anumite semnale ar trebui să ridice suspiciuni cu privire la o cauză hormonală a hipertensiunii: apariția la vârste tinere (sub 30-35 de ani), dificultatea în controlul tensiunii arteriale în ciuda tratamentului adecvat, dezechilibre ale electroliților (cum ar fi potasiul scăzut), crize cu palpitații, transpirații și alte simptome specifice. De asemenea, anumite aspecte clinice, cum ar fi creșterea în greutate cu distribuție „atipică”, vergeturi violacee sau modificări ale fizionomiei, pot indica o problemă endocrină. Prezența unei formațiuni nodulare la nivelul glandelor suprarenale, descoperită întâmplător în timpul investigațiilor, este un alt factor important.

„Fiecărui pacient i se fac investigațiile de bază, iar dacă apar semnale de alarmă — tensiune foarte mare sau greu de controlat, debut la vârste tinere, potasiu scăzut, crize cu palpitații și transpirații sau semne endocrine — atunci sunt recomandate investigații specifice, pentru că unele forme de hipertensiune secundară sunt tratabile țintit și uneori chiar vindecabile”, explică dr. Irimie. Studiile indică faptul că hipertensiunea endocrină poate fi prezentă la 5-10% dintre pacienții hipertensivi. Cea mai frecventă cauză este hiperaldosteronismul primar, o afecțiune caracterizată prin secreția excesivă de aldosteron, un hormon produs de glandele suprarenale.

Impactul disfuncției tiroidiene asupra tensiunii arteriale

Un alt aspect important, subliniat de medic, este legătura directă dintre disfuncția tiroidiană și tensiunea arterială. „Tiroida influențează tensiunea arterială prin efectele hormonilor tiroidieni asupra inimii, vaselor și rinichilor”, explică dr. Irimie. În cazul hipotiroidismului (funcție tiroidiană scăzută), tensiunea arterială poate crește, mai ales valoarea diastolică. În schimb, în hipertiroidism (funcție tiroidiană crescută), tensiunea crește, în special valoarea sistolică. Medicul recomandă verificarea hormonilor tiroidieni în cazul unei hipertensiuni nou apărute, însoțită de simptome precum puls rapid, tremor sau variații de greutate.

Dr. Irimie subliniază importanța tratării cauzei și nu doar a simptomelor, avertizând despre riscurile ignorării afecțiunilor endocrine. „Dacă tratăm o hipertensiune endocrină doar cu «medicamente clasice pentru inimă» (antihipertensive), fără să corectăm cauza hormonală, se pot întâmpla câteva lucruri importante: tensiunea rămâne greu de controlat sau revine constant la valori mari. Practic, tratăm efectul, nu cauza”, a precizat dr. Irimie.

Recent, dr. Irimie a menționat un caz de succes: o pacientă de 24 de ani, diagnosticată cu feocromocitom bilateral (o tumoare rară a glandelor suprarenale), a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Tensiunea arterială a tinerei s-a normalizat, iar, la scurt timp, a rămas însărcinată.

Sursa: Playtech.ro