O fiziciană uitată: Lise Meitner și Premiul Nobel ratat pentru fisiunea nucleară Fisiunea nucleară, fenomenul care a deschis era atomică, a fost explicat teoretic în mare parte de Lise Meitner, o fiziciană austriacă

O fiziciană uitată: Lise Meitner și Premiul Nobel ratat pentru fisiunea nucleară

Fisiunea nucleară, fenomenul care a deschis era atomică, a fost explicat teoretic în mare parte de Lise Meitner, o fiziciană austriacă. Cu toate acestea, în 1944, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat doar colaboratorului ei, Otto Hahn, o decizie controversată care a stârnit dezbateri intense. Contribuția lui Meitner a fost crucială pentru înțelegerea procesului, însă premiul a ignorat rolul esențial pe care l-a jucat.

O carieră dedicată fizicii într-o lume dominată de bărbați

Născută la Viena în 1878 într-o familie evreiască, Lise Meitner a fost una dintre primele femei care au studiat fizica. În ciuda obstacolelor, a obținut un doctorat în fizică în 1906, devenind a doua femeie din Austria cu această distincție. Un an mai târziu, s-a mutat la Berlin, unde a început o colaborare de lungă durată cu chimistul Otto Hahn. Inițial, a lucrat fără salariu și cu acces limitat la laboratoare, într-un context în care femeile nu aveau același statut academic ca bărbații.

Împreună cu Hahn, a descoperit protactiniul în 1918, un element chimic nou, consolidându-și reputația științifică. În anii ’30, munca lor s-a concentrat pe studiul nucleului atomic.

De la experiment la teorie: cum a fost înțeleasă fisiunea

În decembrie 1938, în timp ce lucrau la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin, Hahn și Fritz Strassmann au făcut o descoperire surprinzătoare: bombardarea uraniului cu neutroni producea bariu, un element cu o masă mult mai mică. Hahn nu a putut oferi o explicație teoretică pentru acest fenomen. A apelat la Meitner, care se refugiase în Suedia din cauza legilor rasiale naziste.

Împreună cu nepotul său, fizicianul Otto Frisch, Meitner a analizat rezultatele experimentale și a oferit interpretarea corectă: nucleul de uraniu se divide în două fragmente mai mici, eliberând o cantitate mare de energie. Frisch a denumit acest proces „fisiune nucleară”. Articolul lor din 1939 a transformat un rezultat experimental neașteptat într-o descoperire cu implicații majore pentru știință și istorie.

Fisiunea nucleară a deschis calea pentru noi aplicații, de la producerea de energie nucleară la dezvoltarea armelor atomice. Totuși, importanța ei a fost recunoscută doar parțial.

Moștenirea lui Meitner: recunoaștere tardivă

În 1944, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat exclusiv lui Otto Hahn „pentru descoperirea fisiunii nucleare”, fără a o include pe Lise Meitner. Istoricii științei sugerează că rolul ei a fost discutat în comisiile de evaluare, dar minimalizat, influențată de contextul războiului, statutul de refugiată al lui Meitner și prejudecățile de gen.

Meitner a refuzat să participe la Proiectul Manhattan în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, refuzând să fie asociată cu dezvoltarea bombei atomice. După război, ea a continuat să susțină responsabilitatea morală a cercetătorilor. A murit în 1968, la vârsta de 89 de ani, în Cambridge, Marea Britanie. În 1997, Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată a numit elementul chimic 109 meitneriu (Mt), o recunoaștere simbolică, dar tardivă, a contribuției sale.

Sursa: Descopera