Iran: Protestele femeilor și tăcerea occidentală În timp ce femeile din Iran continuă să sfideze regimul teocratic, ieșind în stradă și sfidând legile care le-au subjugat zeci de ani, reacția din partea unor grupuri occidentale, inclusiv a unor feministe, este considerată de unii observatori ca fiind una palidă

Iran: Protestele femeilor și tăcerea occidentală

În timp ce femeile din Iran continuă să sfideze regimul teocratic, ieșind în stradă și sfidând legile care le-au subjugat zeci de ani, reacția din partea unor grupuri occidentale, inclusiv a unor feministe, este considerată de unii observatori ca fiind una palidă. Jurnalista Annabel Denham, într-un articol publicat în The Telegraph, ridică problema lipsei de susținere declarată, punând sub semnul întrebării unde sunt declarațiile de solidaritate, marșurile sau campaniile ample de pe rețelele de socializare. Gesturi puternice, precum refuzul fotbalistelor iraniene de a cânta imnul național, au trecut aproape neobservate.

Actele de curaj în fața represiunii

Protestele din Iran vin ca urmare a decesului lui Mahsa Amini, arestată și bătută de „poliția moravurilor” pentru modul în care purta hijab-ul. Deși revoltele din Iran au fost întâmpinate cu violență, arestări și execuții, reacția globală a fost una limitată. Jurnalista critică contrastul puternic dintre gesturile de curaj ale femeilor iraniene și lipsa de sprijin din partea unor grupuri occidentale. „Dacă a existat vreodată un moment pentru a demonstra că feminismul modern era o mișcare globală dedicată libertății femeilor, cu siguranță acesta era momentul. Dar nu”, scrie Denham.

Feminismul și problema relativismului moral

Articolul scoate în evidență o schimbare în abordarea anumitor grupuri feministe occidentale, care par să acorde prioritate unor agende politice mai largi, în detrimentul susținerii femeilor iraniene. Autoarea atrage atenția asupra unei „narațiuni primitive a lumii a treia”, în care Statele Unite și Israelul sunt considerate sursa tuturor problemelor. Această perspectivă ar împiedica recunoașterea misoginismului și a brutalității regimului iranian, precum și a faptului că acesta este capabil să oprime femeile. Denham compară situația actuală cu atitudinea feministei americane Kate Millett, care în 1979 a călătorit la Teheran pentru a protesta împotriva obligativității purtării hijab-ului.

Problemele comunităților de imigranți și feminismul din Marea Britanie

Articolul analizează și situația din Marea Britanie, unde feminismul pare să se concentreze pe probleme legate de cotele în consiliile de administrație și diferențele salariale, neglijând adesea problemele cu care se confruntă femeile din comunitățile de imigranți. Denham ridică întrebări despre autonomia femeilor în cadrul acestor comunități, subliniind discrepanțele în ceea ce privește participarea femeilor pe piața muncii și alte aspecte. Autoarea punctează și aspecte sensibile, precum mutilarea genitală a femeilor și avorturile selective, despre care denunță o abordare prea reținută, în numele „sensibilităților culturale”.

În ultimele zile, au existat reacții diverse din partea unor grupuri feministe din Marea Britanie, unele exprimând solidaritate cu femeile iraniene, în timp ce altele au evitat să se pronunțe categoric.

Sursa: G4Media