Test de cultură: Care este limba cu cei mai puțini vorbitori?

Peste 3.000 de limbi din lume sunt în pericol de dispariție, multe dintre ele fiind vorbite de un număr extrem de redus de persoane. Ritmul în care limbile și dialectele dispar este alarmant, o limbă pierzându-se la fiecare două săptămâni, potrivit National Geographic. Din păcate, puține lăsțe urme recognoscibile, iar această tendință ridică semne de întrebare cu privire la diversitatea culturală a lumii.

Limbi cu un număr mic de vorbitori

Majoritatea limbilor în pericol sunt vorbite de comunități mici, cu un număr redus de vârstnici, tinerii nefiind interesați să le învețe. Consideră că acest lucru nu le oferă avantaje economice într-o lume globalizată. Multe dintre aceste limbi nu au nici măcar un sistem de scriere, ceea ce face procesul de conservare mult mai dificil.

Conform UNESCO, în Atlas of the World’s Languages in Danger sunt enumerate 1.078 de limbi vorbite de mai puțin de 1.000 de persoane. Limba khanty, vorbită în vestul Siberiei de sub 10.000 de persoane, este împărțită în trei grupuri dialectale și se confruntă cu dificultăți în supraviețuire. O trăsătură interesantă este sistemul său de evidență, care obligă vorbitorul să indice gramatical dacă a fost martor direct la un eveniment sau dacă informația provine din auzite.

Ongota este vorbită în sud-vestul Etiopiei de doar 10 vârstnici, fiind înlocuită treptat de limba tsamai, din cauza căsătoriilor mixte și a statutului social diferit. Vorbitorii de ongota trăiesc, în principal, din vânătoare și cules, în timp ce membrii tribului Ts’amakko au un stil de viață diferit. De asemenea, limba chung (sau sa’och), din Cambodgia, mai are doar 10 vorbitori fluenți, cultura lor fiind devastată de regimul Khmerilor Roșii din anii ’70. Limba njerep, din Nigeria și Camerun, este vorbită fragmentar de câțiva „păstrători ai amintirii” limbii. „Ultimul vorbitor fluent, Wajiri Bi, a murit în 1998”, conform sursei.

Cele mai puține limbi vorbite

UNESCO menționează 18 limbi cu un singur vorbitor rămas, printre care apiaká, diahói și kaixána (Brazilia), chaná (Argentina), pémono (Venezuela), taushiro (Peru), tinigua (Columbia), yahgan (Chile), patwin, tolowa și wintu-nomlaki (SUA), dampelas (Indonezia), lae, yarawi și laua (Papua Noua Guinee), volow (Vanuatu), precum și bikya și bishuo (Camerun). În cazul ultimelor două, nu mai există documentare după 1986, iar statutul actual este necunoscut.

Dispariția acestor limbi înseamnă pierderea unor perspective unice asupra lumii, a unor istorii și moduri de gândire irepetabile.

Sursa: Descopera