Șoareci și oameni: Ce ne unește uimitor?

Conform Descopera: Mecanisme neuronale comune pentru procesarea mirosurilor la oameni și șoareci

Oamenii de știință au descoperit că, în ciuda diferențelor radicale în modul de respirație, creierul uman și cel al șoarecilor ar putea procesa informațiile olfactive prin mecanisme neuronale surprinzător de similare. Două studii complementare, realizate la Universitatea Northwestern din SUA și publicate în revista Science Advances, sugerează existența unui sistem neuronal antic și comun ambelor specii pentru colectarea și interpretarea mirosurilor.

Explorare olfactivă deliberată și ritmuri cerebrale

Până recent, se credea că viteza diferită a respirației ar conduce la procesări complet distincte ale mirosurilor. Cercetătorii au observat însă că șoarecii nu se bazează doar pe un miros reflexiv. Aceștia sunt capabili să efectueze adulmecări unice și intenționate, coordonând o scurtă inspirație cu mișcarea labelor și a capului atunci când explorează o sursă de hrană. Această acțiune, considerată un act voluntar de explorare senzorială, se oprește doar atunci când cortexul motor este blocat, demonstrând controlul conștient.

Pe de altă parte, măsurătorile realizate direct pe bulbul olfactiv uman indică faptul că o singură inhalație lentă, caracteristică oamenilor, declanșează oscilații cerebrale de joasă frecvență. Aceste oscilații se potrivesc exact cu frecvența adulmecării rapide observate la rozătoare. Aceasta implică faptul că o singură inspirație la om activează multiple cicluri interne de procesare, permițând o analiză rapidă a mirosului, similară cu mecanismele folosite de șoareci.

Implicații pentru înțelegerea afecțiunilor neurologice

Descoperirea acestui sistem conservat evolutiv este de o importanță crucială. Modificările în modul de a percepe mirosurile pot fi asociate cu o serie de afecțiuni neurologice, precum autismul, boala Alzheimer sau boala Parkinson. Înțelegerea mecanismelor de bază ale procesării olfactive, conservate de-a lungul evoluției, oferă indicii valoroase despre funcționarea normală a creierului.

Aceste noi cunoștințe ar putea contribui la dezvoltarea unor intervenții mai eficiente pentru diverse patologii legate de sistemul nervos. Prin descifrarea modului în care creierul procesează mirosurile la nivel fundamental, cercetătorii speră să identifice noi ținte terapeutice și să îmbunătățească diagnosticul și tratamentul bolilor neurodegenerative și al tulburărilor de spectru autist. Studiile subliniază convergența uimitoare a strategiilor neuronale, chiar și între specii cu comportamente respiratorii aparent disparate.

În legătură cu acest subiect, cercetătorii au mai documentat cum moliile pot mirosi cu aripile, în timp ce alte studii analizează mirosul plăcut al bebelușilor sau efectele neașteptate ale mirosului de ciocolată înainte de exerciții fizice. De asemenea, există fascinația pentru modul în care mirosea respirația unor creaturi străvechi precum T. Rex, cercetătorii încercând să recreeze astfel de mirosuri de mult dispărute.

Sursa: Descopera