Cluj 27°C
Iași 28°C
Râuri portocalii din spațiu: NASA dezvăluie pericolulascuns
Conform Mediafax: Lanțul muntos BROOKS RANGE din Alaska se confruntă cu o transformare peisagistică spectaculoasă și alarmantă: peste 200 de bazine hidrografice și-au schimbat culoarea, râurile părând să „ruginească” din cauza dezghețării permafrostului. Imaginile surprinse de sateliții NASA și USGS dezvăluie o modificare a apelor pe o zonă extinsă pe aproximativ 1.000 de kilometri, un semnal vizibil al schimbărilor climatice accelerate din Arctica. nnCercetătorii indică dezghețarea permafrostului, stratul de sol înghețat de milenii, drept principala cauză a acestui fenomen. Pe măsură ce temperaturile cresc, apa pătrunde în straturi profunde de sol și rocă, interacționând cu mineralele. Reacțiile chimice rezultate eliberează fier și alte metale în cursurile de apă. Fierul dizolvat se oxidează în contact cu oxigenul, formând particule de oxizi și hidroxizi de fier, similare cu rugina, care colorează apa în nuanțe vibrante de portocaliu, galben și roșcat. Acest proces este comparat cu drenajul acid din apropierea minelor abandonate, însă în cazul Alaskăi, el are loc în zone izolate, fără activități miniere, sugerând că încălzirea globală deschide noi căi prin care apa subterană ajunge la rocile bogate în sulfuri. nnRâuri ca Agashashok din rezervația Noatak au trecut de la un aspect limpede în 2017 la o culoare portocalie intensă în 2020, schimbarea bruscă fiind observată începând cu anul 2019. Aceste transformări s-au produs în doar câțiva ani, dovadă fiind analiza arhivei Landsat. Unele cursuri de apă își păstrează culoarea, în timp ce altele revin temporar la limpezime, influențate de debit și grosimea stratului de zăpadă. Primele cazuri evidente au fost documentate în 2018, studiul inițial identificând 75 de râuri afectate, numărul crescând la sute odată cu analiza detaliată a imaginilor de înaltă rezoluție.
Impactul asupra ecosistemelor și comunităților umane
Fenomenul nu se rezumă doar la schimbarea culorii apei. Râurile portocalii prezintă o aciditate crescută, o turbiditate mai mare și concentrații semnificativ mai ridicate de fier, sulfați și metale precum zincul, nichelul, cuprul și cadmiul. Studiile au asociat aceste modificări chimice cu o scădere drastică a diversității nevertebratelor acvatice și cu reducerea numărului de pești. Depunerile metalice pot acoperi substratul râurilor, afectând algele și insectele care stau la baza hranei peștilor, inclusiv a somonilor tineri.
Consecințele se extind și la comunitățile locale din Alaska, multe dintre acestea fiind izolate și dependente de aceste râuri pentru pescuit și, în unele cazuri, chiar pentru aprovizionarea cu apă potabilă. Cercetătorii lucrează activ pentru a identifica suprapunerile dintre aceste râuri „ruginite” și zonele de reproducere ale peștilor migratori, pentru a înțelege mai bine impactul pe termen lung.
Mecanisme multiple și extinderea fenomenului
Studiile recente au identificat două mecanisme principale prin care apa râurilor își schimbă culoarea. În zonele montane, dezghețarea eliberează sulfuri de fier din roci, ducând la un drenaj acid. În zonele joase și mlăștinoase, microorganismele joacă un rol cheie, transformând fierul din sol într-o formă solubilă care suferă oxidare la contactul cu oxigenul din apă. Există o corelație observată între adâncimea dezghețului sezonier și chimia apelor în anul următor, ceea ce ar putea ajuta la anticiparea regiunilor cu risc crescut.
Oamenii de știință avertizează că acest fenomen nu este specific doar Alaskăi. Depuneri similare au fost raportate în nordul Canadei, în Rusia și în regiuni montane din alte părți ale lumii. Cu toate acestea, amploarea cu care s-a manifestat în Alaska, observată din spațiu, transformă „râurile ruginite” într-unul dintre cele mai vizibile și neașteptate efecte ale dezghețării permafrostului.
Sursa: Mediafax
