O descoperire arheologică recentă sugerează că rolurile de gen în urmă cu 7.000 de ani în Ungaria erau mai fluide decât s-a crezut anterior

O descoperire arheologică recentă sugerează că rolurile de gen în urmă cu 7.000 de ani în Ungaria erau mai fluide decât s-a crezut anterior. Un studiu publicat în American Journal of Biological Anthropology a analizat o serie de schelete din Epoca de Piatră, scoțând la iveală practici funerare neobișnuite și indicii despre o societate care accepta o mai mare diversitate de gen.

Unul dintre cele mai interesante cazuri este cel al unei femei înhumate cu obiecte specifice bărbaților. Datele arheologice au fost colectate din două cimitire din estul Ungariei, folosite între anii 5300 și 4650 î.Hr. Cercetătorii au analizat urmele de activitate repetitivă pe oase, pozițiile de înmormântare și obiectele funerare pentru a înțelege mai bine rolurile de gen în acea comunitate.

Analiza scheletelor și activitățile fizice

Cercetătorii s-au concentrat pe modificările scheletice asociate cu activitatea fizică pentru a estima volumul de muncă prestat. S-au analizat, de asemenea, semnele de suprasolicitare a membrelor superioare și hiperextensia degetelor de la picioare, posibil legată de poziția frecventă în genunchi. Rezultatele au arătat că atât bărbații, cât și femeile prezentau un nivel ridicat de efort fizic. Oamenii de știință au observat și indicii că ei desfășurau activități în genunchi.

Analizele au scos la iveală și diferențe. Scheletele masculine prezentau semne de suprasolicitare a brațului drept, sugerând mișcări de aruncare, ceea ce implica roluri diferite în cadrul comunității.

Practici funerare neașteptate

Practicile funerare au prezentat, de asemenea, aspecte neașteptate. Majoritatea femeilor erau așezate pe partea stângă și îngropate cu brățări din mărgele de scoică, în timp ce majoritatea bărbaților erau poziționați pe partea dreaptă și însoțiți de unelte din piatră șlefuită. Cu toate acestea, au existat excepții. Două schelete masculine și cinci feminine nu respectau acest tipar, ceea ce sugerează că asocierea dintre sexul biologic și poziția în mormânt nu era rigidă.

Cel mai relevant caz a fost cel al unei femei în vârstă, singura înhumată cu unelte din piatră șlefuită. Totodată, degetele de la picioare indicau un tipar de activitate în genunchi similar cu cel observat la bărbați. Acesta a fost punctul de plecare pentru cercetători, care au emis ipoteza că „femeile ar fi putut îndeplini roluri asociate în mod tradițional bărbaților” și că rolurile de gen „erau fluide și modelate de mai mulți factori interconectați”.

Autorul principal al studiului, Sébastien Villotte, a subliniat că nu există dovezi clare că femeia ar fi avut un statut social aparte, precum cel de șaman. El a adăugat că celelalte persoane înhumate în moduri atipice ar fi putut avea „traiectorii individuale care nu se încadrează într-un model ‘ideal’”, explicând că în această perioadă din Europa Centrală oamenii au început să exprime, într-un cadru nou, roluri de gen deja existente.

Concluziile studiului oferă o perspectivă valoroasă asupra complexității societăților preistorice și evidențiază necesitatea de a reconsidera modul în care arheologii interpretează rolurile de gen în trecut. Noile descoperiri contribuie la înțelegerea modului în care comunitățile neolitice au gestionat identitățile și rolurile sociale.

Sursa: Descopera