Cluj 16°C
Timișoara 12°C
Dolomita sfidează știința de 200 de ani: Secretul, dezvăluit!
Dolomita, mineralul care atrage atenția prin aspectul său, ascunde o taină geologică dezlegată recent de cercetători. Studiile au arătat cum natura reușește să formeze acest cristal, prezent în locuri emblematice precum Munții Dolomiti din Italia. Descoperirea deschide noi perspective în diverse domenii tehnologice.
Problema „creșterii” dolomitei în laborator
Dolomita, compusă din straturi alternante de calciu și magneziu, a intrigat oamenii de știință. Deși prezentă în roci vechi de peste 100 de milioane de ani, formarea ei în medii recente este rară. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan și Universitatea Hokkaido din Japonia au elucidat de ce.
Structura cristalină perfectă a dolomitei este dificil de replicat. Atomii de calciu și magneziu se aliniază greșit, provocând defecte structurale. Aceste imperfecțiuni blochează creșterea ulterioară, încetinind procesul la ritmuri geologice. Un singur strat bine ordonat ar putea necesita milioane de ani pentru a se forma.
Mecanismul natural al formării dolomitei
Oamenii de știință au descoperit că natura are o soluție ingenioasă. Defectele structurale nu sunt permanente. Ele se dizolvă în contact cu apa. Ciclurile naturale, precum precipitațiile sau mareele, spală zonele afectate. Aceasta curăță suprafața cristalului, permițând formarea de noi straturi corect aranjate.
Prin acest proces, pe perioade lungi de timp, se acumulează depozitele masive de dolomită din rocile antice. Studiile au arătat cum aceste fenomene influențează formarea mineralului în mediul natural.
Experimente revoluționare și aplicații tehnologice
Pentru a verifica ipotezele, echipa de cercetare a simulat creșterea dolomitei la nivel atomic. Un software avansat a permis calcule complexe, care ar fi durat mii de ore. Acum, aceste calcule pot fi realizate în doar câteva milisecunde.
Experimentele din Japonia au confirmat teoria. Un cristal de dolomită a fost plasat într-o soluție cu calciu și magneziu. Un fascicul de electroni a fost pulsatoriu de 4.000 de ori, dizolvând defectele. Cristalul a crescut până la aproximativ 100 de nanometri, rezultând în circa 300 de straturi de dolomită.
Descoperirea are implicații importante. Principiul de dizolvare periodică a defectelor ar putea fi aplicat în producția de semiconductori, panouri solare și baterii performante. Wenhao Sun, profesorul coordonator al studiului, a subliniat importanța acestei abordări noi.
Sursa: Mediafax
