Copil și tulburări de personalitate: De ce medicii ezită să diagnosticheze

Conform Doctorulzilei.ro: Diagnosticul de tulburare de personalitate la copii, o realitate rară, dar posibilă

Diagnosticul de tulburare de personalitate este pus extrem de rar în copilărie, chiar dacă anumite comportamente ale copiilor pot ridica semne de întrebare. Principala cauză este faptul că personalitatea unui copil este în continuă formare, iar multe trăsături considerate îngrijorătoare la o anumită vârstă se pot modifica semnificativ pe măsură ce copilul crește. Specialiștii subliniază importanța diferențierii între un comportament dificil, specific unei etape de dezvoltare, și un model persistent de gândire, emoții și comportament care afectează viața copilului pe termen lung.

De ce diagnosticul este rar înainte de adolescență

Copiii și adolescenții trec prin schimbări emoționale și comportamentale normale, iar procesul de dezvoltare a personalității se extinde până la vârsta adultă. Din acest motiv, medicii psihiatri evită, în majoritatea cazurilor, stabilirea unui diagnostic de tulburare de personalitate la copiii mici. În schimb, aceștia monitorizează evoluția simptomelor în timp, evaluând dacă acestea persistă, apar în contexte variate și afectează funcționarea copilului acasă, la școală și în relațiile sociale.

Pot fi diagnosticate tulburările de personalitate înainte de 18 ani?

Contrar unei idei răspândite, manualul DSM 5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) nu interzice diagnosticul majorității tulburărilor de personalitate la persoanele sub 18 ani. Acesta poate fi stabilit doar în situații atent evaluate, dacă trăsăturile specifice sunt prezente de cel puțin un an și nu pot fi explicate prin etapa normală de dezvoltare sau prin altă afecțiune psihică. O excepție notabilă este tulburarea de personalitate antisocială, care nu poate fi diagnosticată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

Ce semne pot necesita evaluarea unui specialist

Medicii recomandă o evaluare de specialitate atunci când copilul sau adolescentul prezintă, pe termen lung, dificultăți majore în relațiile cu familia și colegii, impulsivitate accentuată, reacții emoționale extreme și greu de controlat, comportamente de autovătămare, teamă intensă de abandon, instabilitate persistentă a imaginii de sine sau conflicte repetate care afectează viața de zi cu zi. Aceste manifestări nu indică automat prezența unei tulburări de personalitate. Ele pot apărea și în contextul altor afecțiuni, precum anxietatea, depresia, tulburările din spectrul autist sau ADHD. Prin urmare, evaluarea trebuie realizată de un specialist în psihiatrie pediatrică sau psihologie clinică.

Importanța intervenției timpurii

Cercetările recente arată că identificarea precoce a dificultăților emoționale și comportamentale poate îmbunătăți semnificativ evoluția pe termen lung a copilului. Specialiștii susțin că intervenția timpurie nu implică aplicarea rapidă a unei etichete, ci accesarea mai rapidă la psihoterapie, oferirea de sprijin familiei și monitorizarea atentă a evoluției copilului. În numeroase cazuri, aceste măsuri pot reduce severitatea simptomelor și pot preveni apariția unor probleme mai grave la vârsta adultă, conform informațiilor publicate pe healthline.com.

Sursa: Doctorulzilei.ro