CEPS: UE se extinde fără risc bugetar. Fonduri gradual

Conform Economistul.ro: Extinderea UE: Costuri exagerate, beneficii neglijate

Costurile invocate pentru viitoarea extindere a Uniunii Europene ar fi, în mare parte, exagerate, iar aderarea statelor candidate nu ar trebui considerată un șoc bugetar inevitabil. Aceasta este concluzia unui policy brief elaborat de Centre for European Policy Studies (CEPS), care sugerează că impactul asupra bugetului comun, al fondurilor de coeziune și al Politicii Agricole Comune (PAC) poate fi gestionat eficient prin strategii adaptate, inclusiv perioade de tranziție și mecanisme de salvgardare, în special în cazul Ucrainei.

Impactul fondurilor de coeziune și agricol

Estimările CEPS indică faptul că cele șase state din Balcanii de Vest, Republica Moldova și Georgia ar primi, în total, aproximativ 9,5 miliarde de euro anual din fonduri de coeziune și agricole. Această sumă este comparabilă cu alocările anuale pentru Polonia, în ceea ce privește fondurile de coeziune, sau cu cele pentru Franța, în cadrul PAC, demonstrând că integrarea acestor țări nu ar reprezenta o povară bugetară disproporționată. Totuși, Ucraina rămâne un caz aparte. Aderarea sa imediată ar putea aduce despăgubiri semnificative de până la 13,4 miliarde de euro pe an din cadrul Politicii Agricole Comune, dacă ar beneficia de acces integral și neîngrădit la regulile actuale.

În ceea ce privește politica de coeziune, un plafon strict de 2,3% din PIB pentru statele cele mai sărace limitează transferurile. Pentru Ucraina, acest mecanism ar menține alocarea anuală la aproximativ 4,83 miliarde de euro. Această sumă este mai mică decât cea primită în prezent de Italia sau Spania și chiar jumătate din estimarea pentru Polonia într-o Uniune extinsă.

Analiza CEPS contestă ideea că extinderea ar transforma automat mai mulți beneficiari actuali ai bugetului european în pierzători neto. Experiența extinderilor anterioare, precum cea din 2004, care a adus zece noi state membre fără o creștere majoră a bugetului european, susține această perspectivă. De asemenea, se subliniază că blocarea sau amânarea extinderii nu elimină costurile, UE finanțând deja statele candidate prin diverse mecanisme.

Politica agricolă comună și provocările ucrainei

Politica Agricolă Comună este identificată ca fiind zona cu cel mai mare potențial de conflict politic odată cu extinderea. Deși statele din Balcanii de Vest, Moldova și Georgia ar avea un impact agricol limitat, generând costuri suplimentare modeste, cazul Ucrainei este central. O aplicare imediată a regulilor actuale ar putea face din Ucraina cel mai mare beneficiar al PAC, cu sume ce ar putea ajunge la peste 10 miliarde de euro anual.

CEPS consideră un astfel de scenariu improbabil, propunând mai degrabă un acces gradual la plățile agricole, similar celui din 2004, cu perioade de tranziție de cel puțin șapte până la zece ani. Mai mult, autorii sugerează o redirecționare a sprijinului destinat fermelor mari și competitive către ferme familiale, reconstrucție și investiții de mediu, esențiale pentru alinierea la standardele UE.

Pe lângă provocările financiare, integrarea Ucrainei ar aduce și avantaje strategice. Ar putea deveni o sursă importantă de culturi proteice, furaje și produse organice, reducând dependența UE de importuri din alte regiuni. Respectarea standardelor UE în agricultură ar crește costurile de producție pentru fermierii ucraineni, diminuând avantajul competitiv față de producătorii europeni.

CEPS avertizează că amânarea extinderii nu înseamnă o absență a costurilor, UE alocând deja fonduri semnificative pentru sprijinul de pre-aderare. Întrebarea relevantă nu este dacă extindere sau status quo, ci extindere cu tranziții bine pregătite versus întârzieri costisitoare. Recomandările includ tratate de aderare moderne, adaptarea PAC, mecanisme temporare pentru statele vulnerabile și o comunicare bazată pe date privind beneficiile reale ale integrării.

Sursa: Economistul.ro