Cluj 17°C
Iași 17°C
Bătălie UE-NATO: Cui îi revin influența și fondurile?
Ursula von der Leyen și Mark Rutte, lideri de marcă ai Uniunii Europene și NATO, au convenit să intensifice colaborarea pentru a pregăti un summit important la Ankara. Discuțiile au evidențiat însă și o tensiune crescută cu privire la cine va controla politica industrială a apărării în Europa, o miză de miliarde de dolari.
Lupta pentru supremație în industria de apărare
Rețelele de socializare au consemnat o postare a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în care sublinia necesitatea de a investi mai mult, de a produce mai mult și de a acționa mai rapid. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a accentuat și el importanța unei Europe puternice pentru o NATO puternică. Cu toate acestea, publicația Financial Times a semnalat un conflict latent între cele două entități cu privire la gestionarea cheltuielilor pentru înarmare. Întrebarea centrală este cine va coordona extinderea masivă a acestor cheltuieli și dacă Europa ar trebui să favorizeze propriile sisteme de arme.
Europa, în ansamblul său, se pregătește să majoreze semnificativ cheltuielile pentru apărare. Uniunea Europeană a exclus cheltuielile pentru apărare din regulile sale fiscale, facilitând astfel atingerea noului obiectiv NATO de alocare a 2% din PIB pentru apărare. Dacă cele 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO vor atinge acest obiectiv, ar rezulta o creștere de 1.000 de miliarde de dolari a cheltuielilor anuale pentru apărare, comparativ cu nivelurile din 2024. Totodată, UE a pus la dispoziție 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă, programul SAFE, pentru a sprijini achizițiile de armament.
Viziuni divergente și rivalități în Europa
Secretarul general NATO, Mark Rutte, a stârnit controverse în trecut prin declarații care sugerau o reticență față de ideea unei apărări europene independente de SUA. În fața Parlamentului European, el a avertizat că o astfel de abordare ar putea fi pe placul președintelui rus, Vladimir Putin, și ar duce la duplicări inutile de eforturi.
În contrast, Spania, sub conducerea premierului Pedro Sanchez, promovează ideea unei armate europene comune, cu trupe din toate cele 27 de state membre, operând sub un singur drapel. Germania pare să adopte o poziție mai pragmatică, susținând necesitatea acoperirii lacunelor de capacitate, dar opunându-se excluderii sistemelor americane de armament. Berlinul urmărește, totodată, maximizarea beneficiilor pentru companiile germane, având în vedere un buget de apărare de 550 de miliarde de euro pentru următorii patru ani.
Provocări și perspective pentru viitor
Pentru a funcționa ca un factor de descurajare credibil fără sprijinul SUA, o armată europeană ar avea nevoie de resurse considerabile. Un studiu Bruegel din 2024 estima că ar fi necesare cel puțin 1.400 de tancuri, 2.000 de vehicule de luptă pentru infanterie și 700 de piese de artilerie. De asemenea, ar fi necesare un milion de obuze de 155 mm pentru primele trei luni de conflict de intensitate ridicată. Secretarul general NATO apreciază că Europa ar avea nevoie de încă 300.000 de soldați și de o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru apărare.
Rivalitățile industriale, precum cele dintre Franța și Germania în cadrul proiectului pentru un avion multirol de a șasea generație, complică și mai mult situația. Proiectul, lansat în 2017 cu o finanțare de 100 de miliarde de euro, a fost amânat de mai multe ori din cauza divergențelor de priorități și a competiției dintre companii. Summitul NATO de la Ankara, programat pentru începutul lunii iulie, se anunță deja tensionat, pe fundalul unor declarații critice din partea fostului președinte american, Donald Trump.
