Cer senin Cluj 6°C Ploaie moderată Timișoara 11°C Cer senin Iași 10°C Cer fragmentat Constanța 5°C
ULTIMA ORA
Asociațiile de proprietari, fără drept de veto: Ce schimbări majore apar
Economie

Asociațiile de proprietari, fără drept de veto: Ce schimbări majore apar

14 aprilie 2026, 21:45 Mihai Constantinescu

Accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități în blocurile de locuințe din România este definită de lege, dar o serie de lacune legislative generează confuzie în rândul asociațiilor de proprietari. Deși Legea nr. 448/2006 prevede clar ce înseamnă accesibilitatea, legislația nu obligă explicit toate clădirile rezidențiale să facă modificările necesare. Interpretarea legilor privind nediscriminarea indică, însă, faptul că asociațiile au responsabilități clare în acest sens.

Obligații legale și lipsa prevederilor specifice

Conform legii, accesibilitatea reprezintă adaptarea mediului fizic, informațional și comunicațional la nevoile persoanelor cu handicap. Scopul este de a le permite exercitarea drepturilor în mod real. Cu toate acestea, legea nu impune în mod direct instalarea rampelor sau a altor facilități de acces în toate blocurile existente. Această lipsă creează un vid legislativ aparent. Multe asociații de proprietari consideră că nu au o obligație clară. Excepțiile se aplică, în special, construcțiilor noi sau celor finanțate din fonduri publice.

Nediscriminarea, cheia interpretării

Legislația anti-discriminare completează acest gol. Refuzul de a face adaptări poate fi considerat o încălcare a dreptului la egalitate. Asociațiile de proprietari nu analizează izolat o lege, ci interpretează cumulat mai multe norme. Accesibilitatea devine, astfel, o chestiune juridică, nu doar tehnică. Obligațiile apar din interpretarea cumulată a mai multor norme: dreptul la egalitate de tratament, accesul nediscriminatoriu la spații și servicii, protecția persoanelor cu dizabilități.

Acțiuni concrete pentru asociațiile de proprietari

Asociațiile trebuie să demonstreze că au analizat solicitările, au luat în calcul soluții tehnice posibile, au evaluat costurile și beneficiile și au adoptat o decizie justificată obiectiv. Refuzul fără o astfel de analiză poate fi considerat discriminare indirectă. Lipsa unei obligații scrise nu mai este suficientă ca argument. Asociațiile trebuie să treacă de la o abordare pasivă la una responsabilă, care ține cont de drepturile tuturor locatarilor. În caz contrar, pot suporta amenzi.