Amalia-Susana Tușa, la 90 de ani, sfidează vârsta și barierele, fiind studentă în anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca

Amalia-Susana Tușa, la 90 de ani, sfidează vârsta și barierele, fiind studentă în anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. O lecție de optimism, o demonstrație de voință, Amalia transmite un mesaj simplu, dar profund: „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Dar trebuie să învingi!”.

O viață dedicată studiului și credinței

Curiozitatea și dorința de a învăța au animat-o pe Amalia de-a lungul vieții. „Mie îmi place viața”, mărturisește cu o convingere greu de zguduit. Călătoria sa spre cunoaștere a fost presărată cu obstacole, încă din copilărie. La vârsta de trei ani, a trecut printr-o encefalită severă, care a lăsat urme asupra vorbirii și mobilității sale. Mama sa a fost sprijinul necondiționat, o sursă de optimism și speranță, convinsă că „trebuie să vină ceva mai bun”.

La fel de dificili au fost anii de după război. Tatăl Amaliei, fost polițist, a fost arestat în contextul represiunilor politice de la sfârșitul anilor ’40. A petrecut un an și opt luni în detenție, fără să i se dovedească vreo vină. Din cauza originii sociale, Amalia nu a putut urma cursurile universitare la momentul dorit. A fost dată afară chiar din examenul de admitere.

În ciuda acestor greutăți, nu a permis amărăciunii să o cuprindă. Dimpotrivă, se descrie ca având darul de a-i scoate pe oameni din pesimism. Își amintește cum a ajutat un coleg să treacă peste durerea pierderii soției, oferindu-i sprijin și încurajare.

Provocări și pierderi pe parcursul vieții

Viața personală a Amaliei a fost, de asemenea, tumultuoasă. Prima căsătorie, încheiată la 19 ani, s-a dovedit o alegere nepotrivită, urmată de divorț și alte trei căsnicii, marcate de suferințe și pierderi. A trecut prin moartea unui soț, marginalizat politic și decedat într-un accident, dar și prin boala unui alt partener de viață, diagnosticat cu o afecțiune gravă.

Cu toate acestea, Amalia nu a renunțat la speranță. A înfruntat războiul, lipsurile, nedreptățile și boala, inclusiv diagnosticul de scleroză multiplă. Cu o forță interioară remarcabilă, ea mărturisește: „Curajul nu înseamnă că nu tremură nimic în suflet. Tremură. Dar trebuie să învingi!”.

Perspective asupra lumii contemporane

În prezent, fiind studentă, Amalia privește generațiile tinere cu o combinație de afecțiune și exigență. O deranjează lipsa de curiozitate a tinerilor, precum și lipsa de punctualitate și de bune maniere. Deși este greco-catolică practicantă, studiază la Facultatea de Teologie Ortodoxă, în urma unui proiect comun între facultate și centrul greco-catolic din care face parte. Consideră că oamenii au devenit mai superficiali și mai ușor de influențat, iar omenia s-a diminuat, mai ales în mediul urban.

Amalia crede cu tărie în credință ca fundament al echilibrului interior. Simte că Dumnezeu „își ține mâna deasupra capului” ei. Dacă ar scrie o carte despre viața ei, titlul ar fi „Supraviețuire”. Recunoaște că toate încercările prin care a trecut au avut un scop precis: au călit-o și au învățat-o să meargă mai departe.

Concluzia rămâne aceeași, indiferent de vârstă: viața este frumoasă, dar depinde de fiecare cum alege să o trăiască.

Sursa: G4Media