Controversata adaptare a lui Emerald Fennell: „Wuthering Heights” 2026 stârnește reacții mixte
Adaptarea cinematografică a romanului clasic „Wuthering Heights” de Emily Brontë, realizată de Emerald Fennell, a provocat deja controverse. Prezentată ca o reinterpretare modernă, filmul a fost întâmpinat cu un amestec de entuziasm și dezamăgire de către critici și public.
O viziune provocatoare și provocatoare
Fennell, cunoscută pentru stilul său exuberant, a promis o abordare diferită față de povestea lui Heathcliff și Cathy. Filmul deschide cu o scenă șocantă, unde grandoarea morbidă a unui spânzurat este contrastată cu tematica erotică a relației celor două personaje principale. „E greu să continui să râzi de aceasta, iar insistența cu care a fost promovată a ridicat multe sprâncene”, observă un critic de film.
Acțiunile lui Heathcliff și Cathy sunt prezentate într-o lumină extravagantă, care pare să capteze spiritul adolescentin al unei lecturi inițiale. „M-am dorit să onorez citirea mea din adolescență, când am fost fascinată de acele personaje”, a declarat Fennell.
Reacția publicului și a criticilor
Deși filmul se adresează în special publicului feminin în căutare de romantism, protagoniștii, interpretate de Margot Robbie și Jacob Elordi, au fost considerați „spectaculos nepotriviți” pentru rolurile lor. „Cathy și Heathcliff au devenit simple figuri de telenovelă”, remarcă un critic cunoscut, menționând că interpretările celor doi sunt limitate de direcția artistică a lui Fennell.
Mulți spectatori, în special tinerii, au frecventat cinematografele, dar nu fără să remarce atmosfera unui eveniment retrograde, cu predominanța femeilor în sălile de proiecție. O spectatoră a menționat: „Am fost surprinsă să văd atât de multe femei, dar totuși m-am simțit inconfortabil cu stereotipurile de gen prezentate.”
Un amestec de stil și superficialitate
Fennell pare să pună accent pe decoruri extravagante și costume stridente, transformându-le într-un element central al filmului. Căminul Earnshaw este descris ca un edificiu „negru ca Mordor”, iar sofisticarea decorului îngroașă contrastul cu subiectele întunecate care definesc povestea. Critica sugerează că Fennell se concentrează mai mult asupra esteticii decât asupra profundității narativului.
„Cathy devine o păpușă în hăinuțe strălucitoare, iar perspectiva ei asupra căsătoriei este redusă la o joacă de roluri,” comentează un alt critic. Această abordare a fost percepută ca o distorsionare a complexității interesante pe care Brontë a reușit să o înfățișeze cu atâta măiestrie.
Un amalgam de emoții și confuzii
De-a lungul filmului, relația dintre Heathcliff și Cathy este descrisă ca o interacțiune de jocuri sexuale, neglijându-se gravitatea tragediilor din spatele vieții lor. Criticii au subliniat că Fennell nu reușește să surprindă complexitățile legate de rase, clase sociale și presiuni sociale ce constituie esența poveștii originale.
Chiar dacă filmul reiterează unele teme importante ale romanului, cum ar fi iubirea interzisă și suferința, maniera superficială în care sunt prezentate diluează impactul acestora. Criticul de film a observat: „E ca și cum Fennell ne-ar oferi o versiune a «Wuthering Heights» într-un stil de telenovelă modernă, indiferent de tragedia profundă care ar trebui să fie împărtășită.”
Spectatorii continuă să se întrebe dacă astfel de adaptări moderne pot onora cu adevărat operele clasice, iar Fennell a lăsat o întrebare deschisă: cum poate o poveste profundă să reziste reinterpretărilor ce par să stingă esența unei narațiuni atât de puternice.
