Venezuela, o țară cu rezerve uriașe de petrol, se află în centrul atenției după ce Statele Unite ale Americii l-au destituit pe președintele Nicolas Maduro. Președintele american, Donald Trump, a declarat că “rezervele uriașe de petrol ale Venezuelei și oportunitatea comercială pe care o reprezintă acestea pentru companiile petroliere americane” au fost motivația principală pentru această mișcare.
### Rezervele de petrol ale Venezuelei
Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol de pe planetă, cu aproximativ 300 de miliarde de barili neexploatați, ceea ce reprezintă 17% din rezervele globale, mai mult decât Arabia Saudită, Iranul, Irakul și de peste trei ori rezervele Statelor Unite. Cea mai mare parte a petrolului din Venezuela se află în centura centrală Orinoco, la sud de râul Orinoco, în câmpuri petroliere care acoperă aproximativ 50.000 km pătrați și care ar putea fi cel mai mare zăcământ de hidrocarburi de pe planetă.
Petrolul venezuelean este un țiței extra-greu, utilizat pentru producerea de motorină, combustibil pentru avioane, asfalt și ca materie primă în industria petrochimică. Deoarece este foarte vâscos – gros și lipicios – este mai complex de extras și necesită rafinare. Însă, deși SUA nu dispun de rezerve mari de acest tip de țiței, au rafinării care îl pot prelucra.
### Declinul producției
În ciuda rezervelor sale masive, producția venezueleană este relativ mică și se află în declin de zeci de ani. În anii 1960 și 1970, producția a atins un nivel maxim de aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi – aproximativ 7% din producția globală. După alegerea lui Hugo Chavez și naționalizarea industriei, producția a scăzut, continuând să scadă sub succesorul său Nicolas Maduro și prăbușindu-se după impunerea sancțiunilor în 2019.
### Investiții pentru inversarea declinului
Donald Trump afirmă că “companiile petroliere americane vor cheltui miliarde pentru a inversa acest declin”. Cu toate acestea, schimbarea cursului va dura, deoarece infrastructura petrolieră a Venezuelei s-a deteriorat din cauza lipsei investițiilor, iar sub Maduro s-a produs o fugă a creierelor din industria internă. Consultanții Wood Mackenzie estimează că fiecare jumătate de milion de barili suplimentari vor necesita investiții între 15 și 20 de miliarde de dolari.
Pentru a ne face o idee despre cât timp ar putea dura creșterea semnificativă a producției, putem analiza un episod anterior, deși mult mai amplu, înlăturarea lui Saddam Hussein din Irak. De la invazia condusă de SUA în 2003, producția irakiană s-a triplat, de la aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi la aproape 4,5 milioane, dar a durat 20 de ani, iar conflictul mai amplu a avut un cost enorm pentru stabilitatea regională.
Întrebarea mai urgentă este ce impact va avea schimbarea de regim din Venezuela asupra prețului petrolului atunci când piețele se vor redeschide. Având în vedere incertitudinea cu privire la cine deține cu adevărat puterea în Caracas, o oarecare volatilitate nu ar fi o surpriză. Prețurile petrolului sunt în scădere de un an, cu aproximativ 20% în 2025, pe fondul scăderii cererii globale ca urmare a încetinirii economiilor. Este probabil ca perspectiva unui acord de pace între Rusia și Ucraina să aibă un impact mai mare asupra prețurilor decât promisiunea unei cantități mai mari de țiței venezuelean în deceniile următoare. Indiferent de ceea ce se va întâmpla pe piețe pe termen scurt, întrebarea mai largă dacă implicarea americană în comerțul cu petrol echivalează cu o acaparare colonială a activelor sau dacă, în cele din urmă, va beneficia poporul venezuelean, va necesita mai mult timp pentru a fi rezolvată.
