Unde s-ar fi ascuns apa pe Lună: Cercetătorii au dat marea lovitură!

O echipă internațională de oameni de știință a descoperit că apa de pe Lună s-a acumulat, cel mai probabil, lent de-a lungul a miliarde de ani. Noile cercetări sugerează că nu a existat un singur eveniment major responsabil pentru prezența gheții în craterele lunare. Studiul a fost publicat în revista Nature Astronomy.

Misterul gheții lunare, elucidat parțial

De ani buni, oamenii de știință sunt intrigați de existența apei pe Lună. Observațiile din diverse misiuni NASA și alte surse au indicat prezența gheții în craterele întunecate, în special în apropierea Polului Sud lunar. Modul în care gheața a ajuns acolo și de ce este prezentă doar în unele cratere a rămas un mister.

Studiul actual exclude teoria conform căreia apa ar fi fost adusă de o singură dată pe Lună, prin impactul unei comete uriașe, de exemplu. „Se pare că cele mai vechi cratere ale Lunii au și cea mai multă gheață”, a explicat Paul Hayne, cercetător la Universitatea Colorado Boulder. „Acest lucru sugerează că Luna a acumulat apă mai mult sau mai puțin continuu timp de 3 sau 3,5 miliarde de ani.”

Posibile surse ale apei lunare

Gheața lunară ar putea fi o resursă valoroasă pentru viitorii astronauți. Aceștia ar putea extrage apă potabilă sau o pot folosi pentru a produce combustibil pentru rachete, prin separarea atomilor de hidrogen și oxigen.

Hayne a menționat mai multe surse posibile pentru apa de pe Lună. Vulcanii din trecutul îndepărtat ar fi putut transporta apă din adâncurile Lunii către suprafață. De asemenea, apa ar fi putut ajunge pe Lună prin intermediul cometelor sau asteroizilor, ori prin vântul solar. „Prin vântul solar, un flux constant de hidrogen bombardează Luna, iar o parte din acest hidrogen poate fi convertit în apă pe suprafața lunară”, a explicat cercetătorul.

Următoarele etape ale cercetării

Pentru a analiza istoria Lunii, echipa de cercetători a folosit date despre temperatura suprafeței lunare de la instrumentul Diviner (LRO) și simulări computerizate pentru a estima evoluția craterelor. Ei au descoperit că cele mai vechi și mai întunecate cratere sunt exact locurile în care s-au observat cele mai mari semne de prezență a gheții. Craterul Haworth, situat lângă Polul Sud, a fost probabil în umbră timp de peste 3 miliarde de ani, fiind un candidat principal pentru stocarea unor cantități mari de gheață.

Pentru o analiză mai aprofundată, Hayne dezvoltă un nou instrument, Lunar Compact Infrared Imaging System (L-CIRiS), pe care NASA intenționează să îl trimită lângă Polul Sud al Lunii.

„Problema sursei apei de pe Lună va fi rezolvată doar prin analiza probelor”, a concluzionat Hayne. Vor fi necesare noi misiuni pentru a colecta și analiza mostre de pe suprafața lunară.