Începând cu 1 ianuarie 2026, costurile din construcții vor intra într-un proces de creștere graduală, ca urmare a aplicării taxei pe carbon pentru materiile prime importate din afara Uniunii Europene. Acest lucru se va întâmpla prin aplicarea Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM), care urmărește să alinieze costul carbonului plătit de importatori cu cel suportat de producătorii europeni prin sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS).
## Impactul asupra materialelor de construcții
Cele mai afectate vor fi materialele de bază – cimentul, fierul, oțelul și aluminiul – esențiale în majoritatea proiectelor de construcții din România. O parte semnificativă a materiilor prime și a produselor semifinite provin din state non-UE, ceea ce va duce la o creștere a costurilor. “Pentru foarte multe materiale folosite în România, materia primă sau produsele semifinite vin din afara Uniunii Europene. Odată cu aplicarea taxei de carbon, aceste costuri vor intra în calculele de preț”, a declarat Cosmin Raileanu, fondatorul platformei Depozit Virtual.
## Creșteri etapizate, nu scumpiri bruște
Scumpirile nu vor fi introduse brusc prin liste noi de prețuri. Materialele fabricate cu materii prime achiziționate în 2025 vor putea fi livrate în continuare la prețuri apropiate de cele actuale, în timp ce producția demarată în 2026 va reflecta treptat impactul taxei de carbon. “Nu vorbim despre o scumpire dintr-o dată, ci despre una etapizată, care ține de ciclurile reale de producție”, a explicat Raileanu. Această nuanțare este confirmată și de analiza realizată de Mihnea Cătuți, director de cercetare al Energy Policy Group, care a menționat că “scopul taxei este de a echilibra situația: dacă producătorii din UE plătesc un cost al carbonului mai mare prin ETS, atunci și importatorii de materiale din cele aproximativ șase categorii acoperite de CBAM vor plăti taxe aferente”.
## Dependența de importuri și presiunea asupra construcțiilor
România este puternic dependentă de importuri din afara Uniunii Europene, în special în sectorul metalurgic și industrial, principalele state furnizoare fiind Turcia, China și India. Estimările din piață indică majorări de 9–10% la nivel de materie primă și produs semifinit, în special pentru oțel și aluminiu. Impactul va fi mai pronunțat în construcțiile industriale și logistice, unde ponderea materialelor metalice este ridicată. “Când aduni materialele, transportul, manopera și costurile indirecte, prețul final al unei construcții poate ajunge să fie cu până la 15% mai mare în 2026 față de 2025”, a mai spus Cosmin Raileanu.
În contextul european al taxării carbonului, România se confruntă cu o serie de provocări. Industria românească rămâne una dintre cele mai poluante din Uniunea Europeană, cu aproximativ 500 de grame de CO₂ emise pentru fiecare euro produs, de peste două ori peste media UE. Reducerea de peste 75% a emisiilor României față de 1990 nu a fost rezultatul unor politici climatice coerente, ci în principal al colapsului industrial din anii ’90.În acest context, mecanismele de prețuire a carbonului, precum ETS și CBAM, devin nu doar instrumente de mediu, ci factori economici majori. România a obținut deja venituri semnificative din vânzarea certificatelor de emisii, însă direcționarea eficientă a acestor fonduri este esențială. “Direcționarea fondurilor către modernizarea rețelelor, electrificare și sprijinirea consumatorilor vulnerabili va fi decisivă pentru succesul tranziției energetice”, spune Mihnea Cătuți.
