O operă atribuită lui Leonardo Da Vinci, estimată la zeci de milioane de euro, este subiectul unei dispute internaționale complicate, cu ramificații legale și istorice, care se întinde pe mai bine de un deceniu

Disputa legală și intervenția justiției

Disputa implică o italiancă din Olanda, un intermediar din Parma și un avocat elvețian, care gestionează vânzarea tabloului de ani de zile și care susține că nu a fost plătit. Curtea de Apel a Curții Penale Federale Elvețiene a declarat inadmisibil un apel împotriva sechestrului asupra operei, dispus în 2025 de Parchetul din Ticino, la cererea Parchetului din Parma. Magistrații italieni îl anchetează pe Maurizio Ziveri, intermediarul din Parma, pentru spălare de bunuri culturale și export ilicit de opere de artă.

Conform reconstituirii procuraturii, în 1978, Luigia Gaulli, care se ocupa de anticariat, i-a încredințat tabloul lui Ziveri pentru a găsi un cumpărător. La moartea femeii, în 1987, Ziveri ar fi încercat să îl vândă fără consimțământul moștenitorilor săi. Apelul împotriva sechestrului a fost depus de unii creditori care revendicau o sumă de 4,4 milioane de euro, rambursarea banilor urmând să fie efectuată prin vânzarea tabloului.

Tabloul a fost în centrul unei dispute între Ziveri și fostul administrator, Pier Giovanni Keller, încă din 2006. În urma unui dezacord între cei doi, Tribunalul Districtual Lugano a decis că pictura ar trebui păstrată în siguranță de către un notar, care a dispus depozitarea ei într-o bancă. Maria Vittoria Colombo, nepoata primului proprietar cunoscut, Luisa Gaulli, a aflat despre existența tabloului în Elveția abia recent.

Încercările eșuate de vânzare și divergențele survenite

Reto A. Mauerhofer, avocat specializat în drept societar, a încercat să gestioneze vânzarea picturii în numele lui Ziveri. Acesta susține că tabloul se află în Elveția din 1927, fără să fi trecut vreodată granița. El afirmă că a avut cumpărători serioși, capabili să achiziționeze lucrarea pentru sume importante, dar Ziveri a continuat să mărească prețul, zădărnicind negocierile.

Versiunea Mariei Vittoria Colombo diferă, spunând că vânzările nu au avut loc deoarece documentele privind proveniența picturii au fost considerate nesigure. În 2017, lucrarea a fost încredințată ca garanție unui notar din Lugano, acordându-i lui Ziveri doi ani pentru a plăti aproximativ 4,5 milioane de franci și a recâștiga posesia tabloului. Termenul limită, prelungit din cauza pandemiei, a expirat în 2021 fără nicio plată.

Colombo a mutat apoi cazul la instanța penală, depunând o plângere și raportând lucrarea Oficiului Federal pentru Cultură din Berna, ceea ce a dus la o anchetă a Parchetului din Parma și o solicitare de asistență juridică din partea Elveției. Avocatul Mauerhofer speră să găsească o soluție pentru ca tabloul să poată fi vândut și fiecare să primească ceea ce are dreptul, inclusiv Colombo.

Întrebări despre autenticitate și expertize

Autenticitatea tabloului este, de asemenea, subiect de dezbatere, mai ales că nu există un consens clar în rândul experților. Documentele citează două rapoarte de expertiză, din 1933 și 1952, care atribuie lucrarea artistului. Autenticitatea sa a fost confirmată de Carlo Pedretti, descris de unii drept „unul dintre cei mai mari experți în Leonardo”, care a decedat în 2018.

Pietro Marani, expert în Leonardo da Vinci și profesor onorific la Universitatea Politehnică din Milano, nu este sigur de paternitatea lucrării. Acesta a inclus pictura într-un volum publicat în 1984, dar nu a susținut niciodată atribuirea acesteia lui Leonardo. Nicola Barbatelli, un fost elev al lui Pedretti, subliniază că starea de conservare a tabloului nu permite o identificare certă.

Anchetatorii italieni continuă să investigheze, iar tabloul rămâne sub sechestru în Elveția, în timp ce disputa privind proprietatea și autenticitatea sa continuă.

Sursa: Antena 3