Cluj 21°C
Timișoara 24°C
Constanța 26°C
Statul, cheltuieli uriașe în 2026 pentru un eșec vechi de două decenii
Vicepremierul Oana Gheorghiu a lansat un atac dur la adresa modului în care statul român a gestionat activele strategice din sectorul energetic, prezentând cazul Petrotrans SA, o companie fantomă care continuă să consume resurse publice uriașe. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, oficialul a descris povestea Petrotrans drept un simbol al „României de astăzi”. O entitate ferită de mecanismele pieței libere, de transparență și de orice formă de control extern, lăsată pradă intereselor obscure și incompetenței administrative.
De la conducte strategice la furt organizat
Conform datelor prezentate de Oana Gheorghiu, Petrotrans SA a deținut o rețea extinsă de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere, o infrastructură cu valoare strategică. Declinul a început în 1996, când Guvernul a decis desființarea entității, absorbind-o în Petrom. O eroare administrativă gravă a făcut ca firma să rămână pe listele de privatizare.
Pe bursa RASDAQ s-au tranzacționat ani de zile acțiuni ale unei companii care, din punct de vedere juridic, nu mai avea ștampilă sau manager. În acest vid legislativ, rețelele de crimă organizată au găsit terenul fertil pentru un jaf de proporții epice. Dacă în anul 2000 furtul se făcea cu „bidonul”, sub ochii îngăduitori ai unor jandarmi, până în 2004 activitatea s-a transformat într-o veritabilă industrie.
Vicepremierul a amintit despre montarea unei instalații ilegale de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta direct barjele. Numai în acel an, s-au furat peste 100.000 de tone de combustibil, prejudiciul depășind 80 de milioane de euro. Statul, prin reprezentanții săi care ar fi trebuit să păzească infrastructura, a devenit complice la devalizarea propriului patrimoniu.
Falimentul blocat și factura anuală plătită
Anul 2005 a marcat „prima moarte” a Petrotrans SA, când o decizie administrativă i-a retras dreptul de operare fără nicio compensație. Doi ani mai târziu, în 2007, a urmat falimentul oficial. De atunci, lichidatorii au încercat să valorifice ce a mai rămas din companie.
Rezultatele sunt dezolante, potrivit Oanei Gheorghiu. S-au recuperat doar 7,3 milioane de lei din vânzarea resturilor de vagoane și a conductelor dezafectate vândute la fier vechi. Terenurile au trecut prin zeci de runde de licitații fără cumpărători, în timp ce creanțele nerecuperate se ridică la 329 de milioane de lei.
Cel mai absurd moment a avut loc în 2019, când procesul de lichidare a fost blocat chiar de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS). Instituția, care are de recuperat o sumă modică de sub 7.000 de lei, a votat împotriva închiderii procedurii.
Costurile inacțiunii în 2026
Efectele acestei blocade sunt vizibile în 2026. Sub pământul României există încă o conductă care nu mai transportă nimic, fiind demontată de hoți bucată cu bucată. Cu toate acestea, pentru că nicio autoritate nu a semnat documentul de radiere din inventarul domeniului public, statul român plătește anual 27.960 de euro proprietarilor de terenuri. Este prețul tăcerii și al inacțiunii.
Oana Gheorghiu a avertizat că lipsa de decizie a costat întotdeauna mai mult decât o decizie proastă. A taxat totodată discursul populist al celor care invocă protecția activelor naționale doar pentru a masca astfel de eșecuri sistemice. Statul român plătește anual peste 27.000 de euro pentru o conductă care nu mai există decât pe hârtie.
Sursa: Capital
