Sângele de piton, o nouă pistă în lupta cu obezitatea? Ce arată studiile Cercetătorii explorează posibilitatea ca o substanță descoperită în sângele pitonilor să ofere o nouă abordare pentru tratamentul obezității

Sângele de piton, o nouă pistă în lupta cu obezitatea? Ce arată studiile

Cercetătorii explorează posibilitatea ca o substanță descoperită în sângele pitonilor să ofere o nouă abordare pentru tratamentul obezității. Studiile preliminare indică faptul că acest metabolit ar putea reduce apetitul și induce pierderea în greutate, fără efectele secundare observate la alte medicamente. Descoperirea vine după ce oamenii de știință au identificat o legătură între medicamentele GLP-1, precum Ozempic, și o substanță extrasă din șopârla Gila.

Cum funcționează metabolismul pitonilor

Pitonii prezintă un metabolism extrem de specific. Acești șerpi pot rezista luni întregi fără să consume hrană, după care pot devora o cantitate impresionantă de alimente, precum o întreagă antilopă. În timpul procesului de digestie, metabolismul lor se accelerează considerabil, ajungând până la de 40 de ori mai rapid decât în mod normal. Această adaptare neobișnuită a atras atenția cercetătorilor, care au început să studieze produsele secundare generate de acest proces.

O echipă de biologi de la Universitatea din Colorado Boulder și de la Universitatea Stanford a analizat sângele pitonilor regius și birmanezi după ce aceștia au consumat o masă. Ei au identificat 208 metaboliți diferiți, dar unul singur a atras atenția: para-tiramină-O-sulfat (pTOS). Nivelul acestei substanțe a crescut de 1.000 de ori în sângele pitonilor după masă. Acest metabolit este produs de bacteriile intestinale ale șarpelui în timpul descompunerii aminoacidului tirozina.

Potențialul pTOS în tratamentul obezității

Studiile efectuate până acum sugerează că pTOS ar putea avea un rol important în reglarea apetitului și a greutății corporale. Cercetătorii au descoperit că pTOS afectează apetitul la șoareci, atât cei obezi, cât și cei slabi. După administrarea unor doze mari de pTOS, fie prin injecție, fie oral, șoarecii au consumat mai puțină hrană. Pierderea în greutate a fost observată fără apariția problemelor gastrointestinale, a pierderii musculare sau a scăderii nivelului de energie, efecte secundare frecvent întâlnite în cazul altor tratamente.

Analizele au indicat că pTOS activează anumiți neuroni din hipotalamusul ventromedial, zona creierului responsabilă de controlul sațietății și al echilibrului energetic. „Dacă vrem cu adevărat să înțelegem metabolismul, trebuie să mergem dincolo de studiile pe șoareci și oameni și să ne uităm la extremele metabolice pe care le oferă natura”, a explicat unul dintre cercetători, Jonathon Long.

În prezent, cercetătorii continuă să studieze pTOS pentru a înțelege mai bine efectele sale asupra organismului uman. De asemenea, se analizează posibilitatea dezvoltării unor noi tratamente pentru obezitate, bazate pe acest metabolit.

Sursa: G4Media