Reducerea vârstei de răspundere penală la 13 ani, o măsură care a generat intense dezbateri în ultima perioadă, este considerată de experții organizației Salvați Copiii România ca fiind un pas în direcția greșită. “O astfel de măsură poate deschide un cerc vicios al delincvenței, mai ales în contextul în care sistemul românesc de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este marcat de lipsuri”, spun reprezentanții organizației.
## Sistemul de protecție și reabilitare a minorilor în România
În prezent, România dispune de o infrastructură minimă pentru gestionarea cazurilor de minori care au comis fapte penale. Funcționează doar patru unități specializate administrate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), destinate minorilor între 14 și 18 ani, față de care s-au dispus măsuri educative privative de libertate. Personalul specializat în domeniul reintegrării copiilor aflați în conflict cu legea este, de asemenea, insuficient. În absența programelor și centrelor adecvate, decizia autorităților este adesea să plaseze copilul în sistemul de protecție generală fără un plan clar de intervenție terapeutică.
## Experiențe internaționale și consecințele coborârii vârstei de răspundere penală
Experiențele internaționale arată că scăderea vârstei de răspundere penală nu contribuie la reducerea faptelor penale comise de adolescenți, dimpotrivă pot exacerba acest fenomen. În Danemarca, de exemplu, coborârea vârstei de răspundere penală de la 15 la 14 ani în perioada 2010-2012 nu a redus numărul copiilor de 14 ani care au comit fapte penale. Mai mult, rata recidivei la 14 ani a crescut cu 10% în cazul celor judecați de justiție, comparativ cu cei tratați anterior în sistemul de protecție socială. “Nu este corect ca un copil de 13 ani să fie trimis la închisoare”, consideră Serviciul de Probațiune și Penitenciare din Suedia.
## Investiții în prevenție și modele de succes
În loc de pedeapsă și închisoare, investiția în prevenție, intervenție timpurie și sprijin integrat dovedește eficiență reală în țările avansate. Modele internaționale demonstrează că abordările centrate pe reabilitare și incluziune dau rezultate concrete. Norvegia, de exemplu, a transformat sistemul penal într-unul extrem de uman și orientat spre reintegrare, investind masiv în educație și abilități de viață în penitenciare. Acest lucru a dus la cel mai mic indice de recidivă din lume, de aproximativ 20% la 2 ani după eliberare. “Principiul Normalității” aplicat în Norvegia presupune ca viața în detenție să semene cât mai mult cu viața de afară, ceea ce contribuie la reintrarea cu succes a tinerilor în societate. Investițiile în prevenție și intervenție timpurie, precum și modelele de succes internaționale, ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autoritățile române în abordarea problemei minorilor care comit fapte penale.
