România se întreabă: Unde ajung banii din achizițiile de apărare finanțate de UE? Discuția despre programul Uniunii Europene „Security Action for Europe” (SAFE) depășește sfera capabilităților militare și se concentrează pe o întrebare crucială: cât din valoarea contractelor de apărare finanțate prin acest instrument va rămâne în economia românească? Această dilemă este centrală pentru deciziile strategice pe care România trebuie să le ia în legătură cu structura programului de achiziții militare majore (MLI)

România se întreabă: Unde ajung banii din achizițiile de apărare finanțate de UE?

Discuția despre programul Uniunii Europene „Security Action for Europe” (SAFE) depășește sfera capabilităților militare și se concentrează pe o întrebare crucială: cât din valoarea contractelor de apărare finanțate prin acest instrument va rămâne în economia românească? Această dilemă este centrală pentru deciziile strategice pe care România trebuie să le ia în legătură cu structura programului de achiziții militare majore (MLI).

SAFE: împrumuturi, nu granturi

SAFE oferă statelor membre UE acces la finanțare avantajoasă pentru achiziții comune în domeniul apărării. Totuși, spre deosebire de alte instrumente europene, SAFE se bazează pe împrumuturi, nu pe granturi. Această realitate financiară începe să influențeze dezbaterile politice din România. Sorin Grindeanu, liderul PSD, a subliniat recent dimensiunea fiscală a programului, afirmând că „Acei bani vor fi dați înapoi de români, de toți românii. Și atunci e nevoie de o transparență mai mare”.

Grindeanu a atras atenția asupra unei lipse de transparență în ceea ce privește destinația fondurilor. De asemenea, el a subliniat importanța impactului economic al acestor fonduri, declarând: „Eu vreau să văd că acei bani intră în economia românească, că se vor crea locuri de muncă, se vor dezvolta facilități, uzine”. Argumentul său se aplică direct programelor de achiziții de apărare finanțate prin SAFE, inclusiv programului MLI.

Cât profită economia românească?

Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, a pus problema în mod direct: „Știm ce cumpărăm. Ceea ce nu știm este câți bani din aceste contracte rămân efectiv în România, nu ca promisiune, ci ca angajament contractual măsurabil”. Ea a ridicat întrebări concrete legate de impactul economic direct: „Din fiecare euro contractat, câți cenți ajung într-o fabrică românească, la un inginer român, la un furnizor român? Puneți cifrele pe masă: câte locuri de muncă înalt calificate generează fiecare contract?”.

Conform regulilor SAFE, cel puțin 65% din valoarea contractelor trebuie produsă în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, această cerință nu garantează participarea industrială a României. Pauliuc a subliniat că această regulă avantajează în primul rând companiile care fac deja parte din ecosistemul industrial european.

Negocieri decisive pentru viitorul industriei de apărare

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a legat această dezbatere de stabilitatea macroeconomică. El a subliniat că impactul fiscal al SAFE depinde de modul în care fondurile se întorc în economie. Ioan Mircea Pașcu, fost ministru al Apărării, a susținut că România ar trebui să abordeze achizițiile de apărare prin „negocieri patriotice”. Radu Ștefan Oprea, secretar general al Guvernului, a clarificat că regulile SAFE nu interzic cooperarea industrială sau transferul de tehnologie, nivelul implicării interne depinzând de modul în care fiecare stat membru negociază contractele.

Viitorul program MLI reprezintă o alegere strategică industrială. Un scenariu ar presupune reconstrucția parțială a ecosistemului industrial de apărare din România prin producție locală, integrare și activități de mentenanță. Unii ofertanți au sugerat posibilitatea unor niveluri de localizare apropiate de 80%, generând mii de locuri de muncă industriale înalt calificate.

Sursa: Mediafax