Rusia, implicată într-un proiect NUCLEAR european: Ce rol joacă la termonuclear?
În sudul Franței, o colaborare internațională spectaculoasă continuă să avanseze, în ciuda tensiunilor geopolitice. Este vorba despre proiectul ITER, un reactor gigantic de fuziune nucleară, care implică zeci de țări. Scopul principal este transformarea fuziunii nucleare într-o sursă sustenabilă de energie curată.
Provocări geopolitice și colaborare tehnologică
Proiectul ITER reunește aproximativ 35 de țări, inclusiv Rusia. Acestea contribuie prin furnizarea de componente și expertiză, în loc de investiții financiare directe. Rusia, de exemplu, joacă un rol important în producerea unor elemente vitale, așa cum sunt magneții care controlează reacția, sistemele de evacuare și panourile care absorb neutronii.
Directorul general al ITER, Pietro Barabaschi, a remarcat că, în interiorul instalației, participanții lasă deoparte aspectele legate de pașapoarte, subliniind astfel importanța colaborării. Totuși, invazia Rusiei în Ucraina a adăugat noi straturi birocratice unui proces deja complex. Înlocuirea pieselor furnizate de Rusia ar putea genera întârzieri semnificative, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru proiect.
Întârzieri și Costuri în Creștere
Inițial, finalizarea proiectului ITER era estimată pentru anul 2016, cu primele experimente planificate pentru 2020. Acum, operațiunea completă este așteptată abia în anul 2039. Costurile au crescut considerabil, ajungând la 32,4 miliarde de dolari, față de estimarea inițială de 18 miliarde de dolari.
Distribuirea producției componentelor între diverse țări a condus la o împărțire suboptimă a sarcinilor. Magneții sunt împărțiți între Rusia, Uniunea Europeană, Statele UNITE ale Americii, Japonia, China și Coreea de Sud. Rusia, Japonia și Europa împart sistemul de evacuare, iar India și Statele UNITE ale Americii, sistemul de răcire.
Competiția sectorului privat
În pofida obstacolelor, sectorul privat avansează rapid. Investițiile globale în domeniul fuziunii nucleare au crescut de la aproximativ 7 miliarde de dolari în 2024 la 10 miliarde de dolari în 2025. O companie americană, Commonwealth Fusion Systems, preconizează să producă prima plasmă până în anul 2027. ITER, pe de altă parte, nu va atinge acest stadiu înainte de 2033. Proiectul european este, astfel, depășit de entitățile private, conform analizei realizată de Anda Bologa de la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene.
În prezent, Statele UNITE ale Americii și alte țări colaborează în cadrul ITER la realizarea reactorului de fuziune nucleară.
Sursa: Antena 3