Drama mămicilor: Cum grupurile de sprijin pot deveni surse de excluziune
Recent, discuțiile despre grupurile de sprijin pentru mame au câștigat amploare pe rețelele sociale, având ca puncte de pornire poveștile de excluziune emoțională. Mămici din întreaga lume își împărtășesc experiențele negative legate de modul în care, în ciuda intensificării legăturilor, pot apărea tensiuni și rivalități subtile între ele.
O inițiativă bine intenționată
După nașterea fiicei sale, o mamă a decis să se alăture unui grup de sprijin creat de o prietenă. „Mi-am dorit să discut despre toate provocările pe care le întâmpinam, de la alegerea unui cărucior, la somnul copilului” a povestit ea. Inițial, grupul părea să ofere suport și companie, iar atmosfera era una de încurajare și colaborare. Mămicile se susțineau reciproc, împărtășind secretele succesului în jonglarea responsabilităților parentale cu cele profesionale.
Dar, pe măsură ce timpul a trecut, unele dintre aceste legături au început să se fragilizeze. „M-am simțit exclusă de la anumite întâlniri fără să fiu notificată”, a adăugat ea. De la întâlniri de joacă, la cine tematice, grupul a început să pară mai puțin primitor. Această exclusivitate a dus la o frustrare crescândă, care părea să răsară dintr-o dinamică internă dificil de dezvăluit.
Un cerc vicios de exclude și excluziune
Pe măsură ce mămicile se adunau pentru momente de socializare, unii membri ai grupului au început să observe că altele erau lăsate deoparte. „Am realizat că nu sunt singura care se simte exclusă”, a subliniat o altă participantă. În replică, mamele au început să se întrebe autenticitatea legăturilor formate și dacă acestea erau cu adevărat de sprijin.
„Am vorbit cu alte mame care au avut experiențe similare, iar revelația a fost dureroasă. De ce s-ar întâmpla asta într-un grup care ar trebui să fie de sprijin?” a continuat ea. Ultimele evenimente au adus la suprafață un aspect neplăcut: unele mămici păreau să formeze o „clan”, lăsându-le pe altele pe margine.
Vorbește despre excluziune
În cele din urmă, mămica a decis să abordeze frustrarea sa, trimițând un mesaj grupului. „Le-am spus clar că nu mai vreau să fiu parte dintr-o dinamică de tip <<nu ești suficient de bună pentru noi>>”, a spus ea. Reacțiile nu au fost cele așteptate. O parte dintre membre au încercat să atenueze tensiunea, dar lipsa de empatie s-a făcut simțită.
„Mi-am dat seama că, deși povestea mea nu este unică, este o realitate pe care multe mame nu îndrăznesc să o împărtășească. Avem nevoie de spații sigure pentru a ne exprima vulnerabilitățile, nu de un alt motiv de stres”, a subliniat ea.
Experiențele din grup s-au transformat într-un dialog mai amplu despre necesitatea de a crea comunități sănătoase, în care sprijinul autentic să primeze.
În universul complicat al maternității, unde vulnerabilitatea este la ordinea zilei, aceste povestiri reprezintă un apel la conștientizare. Mamele au dreptul de a fi susținute și de a face parte dintr-o comunitate care le acceptă, nu le exclude. Această dramă, deși poate părea mică, reflectă o problemă mai largă în societate: nevoia de conexiune autentică într-un mediu plin de așteptări și presiuni sociale.
