România, la răscruce: Apărarea, test de strategie pentru fondurile UE
Uniunea Europeană accelerează masiv investițiile în apărare, cu accent pe drone, inteligență artificială și securitate cibernetică. România are o fereastră de oportunitate unică pentru a accesa fonduri europene importante, dar succesul depinde de capacitatea de a acționa rapid și transparent. Comisia Europeană alocă 1,07 miliarde de euro prin Fondul European de Apărare (EDF) pentru 57 de proiecte.
Oportunități și riscuri în fondurile europene
Oportunitatea de a atrage fonduri europene este reală, cu peste 600 de entități implicate la nivel european. IMM-urile reprezintă o treime din participanți, iar peste 15 proiecte susțin direct flancul estic. Poziția geografică a României și experiența NATO reprezintă avantaje structurale. Accesarea acestor fonduri depinde de transparență și de capacitatea de a construi parteneriate. Opacitatea încurajează lipsa de predictibilitate, alungând potențialii investitori. Proiectele europene necesită colaborare largă între universități, start-up-uri și companii mari. Un cadru clar și public este esențial pentru ca România să rămână în joc. Modelul european presupune deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv, unde managementul face adesea diferența.
România are nevoie de unități dedicate pentru scrierea de proiecte, echipe mixte tehnice și financiare, și mecanisme rapide de decizie. Fondurile EDF se câștigă cu echipe agile, care înțeleg tehnologia și regulile Bruxelles-ului. Structurile administrative lente și fragmentarea instituțională pot duce la proiecte puține, influență redusă și întârzieri în înzestrarea armatei. Viteza de reacție devine un factor strategic, iar consorțiile se formează rapid. Reacția întârziată poate transforma România într-un subcontractor minor. România trebuie să treacă de la reacție la inițiativă, construind un ecosistem care să se intersecteze cu cel european. Firmele capabile să licații competitive, rețelele de parteneriat cu statele UE, și legăturile puternice între industrie și cercetare sunt esențiale.
Romarm: între reformă și interferențe politice
Noua formulă de organizare a ROMARM oferă un punct bun de plecare. Consolidarea, orientarea către proiecte europene și deschiderea spre parteneriate sunt pași corecți. ROMARM poate deveni integrator național de proiecte EDF și platformă pentru consorții internaționale. Interferența politică reprezintă un risc major. În trecut, blocarea activității ROMARM și acapararea politică au generat blocaje și decizii contradictorii. Industria de apărare funcționează cu strategie pe termen lung, nu cu rotație politică. Fără stabilitate și cu ingerințe din partea Ministerului Economiei și Ministerului Apărării, ROMARM riscă să rămână un actor marginal.
România are documente strategice, dar implementarea coerentă lipsește. Lista priorităților de înzestrare se schimbă frecvent, uneori fără logică. Prioritățile clare pe tehnologii critice, alocarea de resurse corelată cu acestea și coordonarea între Ministerul Apărării și Ministerul Economiei sunt imperative. Strategia fără execuție nu produce capabilități. Programele europene sunt instrumente, nu scopuri. Aceste finanțări vizează capabilități reale: drone, sisteme cyber, integrare europeană. Armata Română are nevoie de modernizare accelerată. Participarea activă în EDF înseamnă acces la tehnologie de ultimă generație și interoperabilitate cu aliații. România trebuie să creeze un ecosistem care să includă start-up-uri și IMM-uri, oferindu-le granturi, mentorat și acces la infrastructură.
În perioada 2021-2025, România a participat constant în proiecte EDF, cu o rată de succes între 40% și 60% în ceea ce privește aplicațiile finanțate. În 2024 și început de 2025, România continuă să participe în proiecte precum drone, sisteme autonome, comunicații securizate și inteligență artificială, dar nu în proiecte majore legate de platforme complexe.