Stocurile strategice de petrol ale României: unde sunt și de ce ridică semne de întrebare România deține stocuri strategice de produse petroliere, însă o parte semnificativă din acestea sunt depozitate în afara țării

Stocurile strategice de petrol ale României: unde sunt și de ce ridică semne de întrebare

România deține stocuri strategice de produse petroliere, însă o parte semnificativă din acestea sunt depozitate în afara țării. Această situație, dezvăluită în contextul unei crize globale a petrolului, ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea reală a țării de a asigura necesarul în cazul unei urgențe. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), atrage atenția asupra acestei vulnerabilități structurale, subliniind importanța accesibilității, transportului, autorizărilor și coordonării instituționale pentru eficiența stocurilor.

Problema accesibilității în caz de criză

Potrivit lui Chisăliță, „modelul actual permite o vulnerabilitate structurală semnificativă, deoarece o parte mare a acestor stocuri se află în afara țării, iar eficiența lor reală într-o criză dură depinde de accesibilitate, transport, autorizări și coordonare instituțională”. Specialistul subliniază că simpla existență a stocurilor „pe hârtie” nu garantează capacitatea de a face față unei crize. Mai mult, Chisăliță precizează că plafonarea prețurilor sau reducerea accizelor nu necesită o stare de urgență, guvernul având la dispoziție instrumente legislative obișnuite.

„Declararea unei situații de urgență în domeniul petrolier are un scop complet diferit”, explică președintele AEI. Aceasta este utilizată, în general, în situații de lipsă fizică de combustibil, blocarea importurilor, prăbușirea aprovizionării, necesitatea raționalizării consumului sau controlul distribuției.

Credibilitatea autorităților și controlul stocurilor

Chisăliță consideră că problema principală nu este lipsa stocurilor, ci credibilitatea autorităților și capacitatea acestora de a accesa și mobiliza resursele în timp util. „Cu alte cuvinte, problema principală nu este neapărat că România nu are stocuri, ci adevărul și credibilitatea autorităților; dacă aceste stocuri sunt suficient de accesibile, controlabile și mobilizabile în timp util într-o criză severă”.

Analiza AEI arată că stocurile din România se situează în jurul valorii de 1,15 – 1,16 milioane tone echivalent petrol, în timp ce cele din afara țării se ridică la 0,87 – 0,88 milioane tone echivalent petrol. Specialistul se întreabă de ce statul acceptă să dețină aproape jumătate din stocurile strategice în afara teritoriului național. „Politica publică este orientată spre conformare minimă, nu reziliență maximă”. Potrivit lui Chisăliță, „Statul poate fi perfect conform cu minimumul legal și totuși suboptim din perspectiva securității naționale.”

Responsabilitățile privind stocurile strategice

Conform legislației, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale este desemnată ca entitate centrală de stocare în România. Aceasta are rolul de a achiziționa, menține și vinde stocurile petroliere pentru situații speciale. Chisăliță subliniază că, deși sistemul servește securitatea națională, acesta este construit în mare parte pe proprietate privată sau mixtă, sub obligație legală publică.

În urma unei analize efectuate de AEI, s-au dispus verificări ale stocurilor strategice de petrol la două săptămâni de la debutul crizei.

Sursa: G4Media