România iliberală, toamnă decisivă: Războiul civil pentru viitor

Conform Cursdeguvernare.ro: Democrația românească, sub asediu intern: Instituțiile, folosite ca arme într-un „război” nevăzut

România se află într-o situație critică, unde democrația este percepută ca fiind sub standardele de acum 10 sau 15 ani. Săptămâni și luni de zile, țara pare să fie prinsă într-un „război” intern, descris nu ca fiind politic, ci ca implicând fortificații, armament greu, trupe, informații și diversiuni, chiar și drone. Tensiunea resimțită la nivel social și economic este comparată cu cea de pe frontul din Ucraina, unde nicio parte nu poate ceda, forțând atacuri asupra infrastructurii celeilalte. Această „infrastructură a celuilalt” este, în esență, infrastructura decizională a statului român.

Paralizia instituțională și instrumentalizarea puterilor

Starea actuală, denumită „AICI”, sugerează că interesele interne și externe ostile României reușesc să-și atingă scopurile. Societatea și economia nu mai au un reper sigur în nicio putere constituțională a statului. Puterea executivă este blocată, cea judecătorească este instrumentalizată, iar cea legislativă a fost, conform analizei, penetrată și desfigurată prin contraselecție metodică. Instituțiile cheie ale statului, subordonate celor trei puteri, sunt dezintegrate constituțional, folosite ca arme de război, nu pentru administrarea societății sau economiei.

România pare să fie menținută într-o „înnăsprire controlată”, atât din motive ostile externe, cât și din cauza intereselor economice ale structurilor interne care profită din această stagnare. Ostilitățile au depășit orice limită, împiedicând un armistițiu necesar pentru resetarea economică, mai ales într-un moment de redesenare geoeconomică regională. România nu are cine să participe cu determinare la mesele unde se negociază viitorul regional.

Situația este certificată de o serie de exemple, considerate de neconceput într-un stat de drept. Formarea unui nou guvern depășește termenele constituționale, iar țara nu doar că este neguvernată, ci nici măcar administrată corespunzător. S-au pierdut bani din PNRR, iar hotărâri de guvern sunt anulate în justiție. De trei ani, Serviciul Român de Informații (SRI) nu are un șef civil. Mandatul Avocatului Poporului a expirat acum doi ani, dar Renate Weber continuă să semneze documente, având o influență considerabilă în sesizarea Curții Constituționale.

Curtea Constituțională și Justiția, actori controversați

Curtea Constituțională a României este acuzată că și-a depășit atribuțiile, producând legislație și intervenind în lupta politică prin decizii țintite, încălcând Constituția. Puterea judecătorească ar fi devenit un „stat în stat”, legiferând în locul Parlamentului și Guvernului, deciziile judecătorești având caracter de lege și fiind validate de CCR. Acest mecanism ar permite stoarcerea de miliarde de euro din economie.

Justiția este descrisă ca fiind instrumentalizată la cel mai înalt grad. Dosarele de corupție ar aștepta termene până la prescripție, în timp ce anularea unui congres al unui partid politic se realizează în 90 de minute. Inculpările ar fi făcute pe baza unor „coincidențe”, exemplul primarului Ciucu, chemat la DNA cu două zile înainte de votul pentru guvernul Ciucă, fiind unul dintre acestea. Prescripția faptelor de corupție a devenit o industrie, iar administrara selectivă a termenelor în dosarele de prescriere, precum și faptul că justiția ar face liste negre cu politicieni și instituții de presă incomode, sunt puncte critice.

Stagnare controlată și vulnerabilități strategice

România trăiește în mijlocul unei „înnăspțiri controlate”, cu exemple de miză structurală menite să blocheze dezvoltarea țării. Administrația locală este menținută, contrar legii, din motive electorale, în ciuda rațiunii de eficiență. Industrii strategice, precum cea energetică, sunt ținute în subdezvoltare, iar avansul investițiilor este amânat pentru a facilita obiectivele unor structuri economice și politice externe. Prețul energiei a devenit o taxă mascată.

Infrastructura de transport a stagnat timp de 30 de ani, cu consecințe strategice asupra divergenței economice interne, până când, în urma Summitului B9 de la București, NATO a somat România să construiască Autostrada Moldovei și legătura Pitești-Sibiu. În industria de apărare și programele de securitate, lucrurile au stat similar, iar Oleg Deripaska ar fi pus mâna pe contractul de construcție a bazei NATO de la Kogălniceanu, în timp ce Automecanica SA Mediaș a ajuns la un om de afaceri rus.

Situația actuală, în vara anului 2026, se caracterizează prin faptul că nimeni nu se mai ascunde, iar acțiunile se desfășoară pe față, sub protecția unei configurații parlamentare rezultate din contraselecție. Centrele de putere nu se află pe scena politică, iar războaiele interne se poartă prin intermediari. Politicienii sunt considerați simple avataruri, iar „torpilele” mediatice sunt trase de sub scena oficială, de către structurile formate din grupuri de interese economice și geoeconomice din serviciile secrete, combinate cu politicieni „cu drept de semnătură”.

România se prezintă ca fiind destructurată instituțional, confuză economic, paralizată administrativ, cu infrastructuri critice vulnerabile și hărțuită de drone la graniță, împinsă către iliberalism intern și pro-rusism geopolitic extern. O noutate recentă menționează implicarea generalului SPP, Lucian Pahonțu, în evenimentele din decembrie 1989. Această anomalie a funcționat ca un pivot anticonstituțional între puteri, reprezentând chintesența structurilor între servicii secrete, politică și economie, care au contaminat România.

Sursa: Cursdeguvernare.ro