România înregistrează o creștere semnificativă a costurilor salariale, dar rămâne în urma majorității statelor membre UE, în timp ce sectoarele construcțiilor, comerțului și serviciilor indică semne de încetinire economică. Datele aferente anului 2025 și estimările pentru primul trimestru al anului 2026 trasează un tablou economic complex.
Costurile salariale, în creștere, dar cu decalaj
În perioada 2016-2025, România a cunoscut una dintre cele mai mari rate medii anuale de creștere a costului salarial orar din Uniunea Europeană, cu un avans de 13%. Cu toate acestea, costul mediu brut orar al forței de muncă a ajuns la 12,9 euro în 2025, o creștere de 9,3% față de anul precedent. România ocupă în continuare ultimul loc după Bulgaria în clasamentul european.
Comparativ, alte state din regiune, precum Croația și Polonia, au înregistrat costuri salariale orare mai mari, de 16,3 euro și, respectiv, 15,6 euro. Media UE este de circa 30 de euro pe oră, în timp ce în zona euro, nivelul depășește adesea această valoare, ajungând la peste 40 de euro în unele țări. Explicația pentru poziția inferioară a României rezidă în efectul de bază scăzut, structura economică axată pe valoare adăugată mică și concentrarea forței de muncă în zona veniturilor reduse, unde 24% dintre angajați câștigă sub 2/3 din mediana națională a salariului.
Semne de încetinire în construcții și comerț
Sectorul construcțiilor arată semne de slăbiciune. Volumul lucrărilor de construcții a scăzut cu 2,3% în ianuarie 2026, toate cele trei segmente de activitate înregistrând scăderi. Perspectiva lucrărilor de infrastructură rămâne rezervată pentru primul trimestru al acestui an, din cauza reducerii finanțării naționale, a adoptării tardive a bugetului de stat și a condițiilor meteo nefavorabile. Dezvoltatorii din zona rezidențială se concentrează pe finalizarea proiectelor deja demarate, în timp ce segmentul nerezidențial este susținut prioritar de relocări și optimizări, nu de extinderi.
Sectorul comerțului și serviciilor private, cu o pondere de aproximativ 50% din economie, a înregistrat o scădere lunară de aproape 6% în ianuarie, sugerând un posibil recul anual de -1% în primul trimestru din 2026. Comerțul cu amănuntul și serviciile prestate populației au scăzut cu peste 9%, respectiv 13% în prima lună a anului, ceea ce ar putea amplifica scăderea consumului populației la nivelul PIB în primele trei luni. Serviciile prestate companiilor par să fie într-o situație mai bună, cu șanse rezonabile de a încheia trimestrul I pe pozitiv, deși ritmul anual va fi mult mai redus comparativ cu trimestrul IV 2025. Transporturile rutiere, cu o pondere mare în total servicii prestate întreprinderilor, au încheiat trimestrul IV 2025 în teritoriu negativ, existând riscul de amplificare a recului în prima jumătate a acestui an.
Presiunea pe prețuri, mai mare decât în regiune
În România, creșterea costului unitar al producției la nivelul economiei (+16,1%) în trimestrul IV 2025 a fost alimentată nu doar de creșterea salariilor, ci și de marjele de profit și impozitele nete. Scăderea semnificativă a costului unitar real al muncii în România (-6,8%) confirmă o redistribuire a valorii generate în economie dinspre salariați către capital și bugetul de stat. Spre deosebire de România, în Cehia sau Ungaria, marjele comerciale și impozitele au avut valori negative, firmele comprimându-și marjele de profit pentru a acomoda creșterile salariale.
Polonia a reușit să neutralizeze parțial presiunea salarială nominală și printr-un vector de productivitate solid, ceea ce a permis o creștere sustenabilă a veniturilor, menținând în același timp prețul unitar al producției la un nivel mai competitiv.
