Procrastinarea, un comportament complex, nu e doar lene.

Procrastinarea, acel dușman invizibil care ne împiedică să începem și să finalizăm sarcinile, pare a fi o problemă a managementului timpului, dar cercetările arată că este mult mai legată de felul în care creierul nostru reacționează la disconfort și incertitudine. „Procrastinarea nu este o problemă de gestionare a timpului, ci una de reglare emoțională”, spun specialiștii. Oamenii nu amână pentru că le lipsesc abilitățile de planificare, ci pentru că creierul lor vrea să scape de o stare internă dificilă.

Înțelegerea mecanismului procrastinării
Când studenții sunt întrebați de ce procrastinează, răspunsurile sunt surprinzător de similare: „Nu știu de unde să încep”, „Mă simt pierdut”, „Sunt anxios”, „Sunt copleșit”. Niciunul nu spune: „Nu-mi pasă” – procrastinarea vine, de obicei, din faptul că îți pasă prea mult. Evitarea împiedică creierul să descopere ceva important: faptul că a începe este adesea recompensator. Chiar și un prim pas minuscul poate elibera dopamină, făcând ca motivația să crească după ce începem, nu înainte.

Flexibilitatea cognitivă și impactul asupra procrastinării
Flexibilitatea cognitivă este capacitatea de a-ți actualiza așteptările atunci când circumstanțele se schimbă, de a schimba strategia și de a ieși din tipare nefolositoare. Este un element de bază al învățării: creierul anticipează, primește informații noi și se ajustează în consecință. O persoană flexibilă poate trece rapid la o rută alternativă atunci când planul inițial nu funcționează, în timp ce o persoană inflexibilă continuă să aștepte, nu pentru că nu cunoaște alternativa, ci pentru că schimbarea pare obositoare sau „greșită”, iar mintea rămâne blocată pe planul inițial.

Strategii pentru a depăși procrastinarea
Pentru a evita procrastinarea, nu este vorba despre a deveni mai disciplinați, ci despre a întări sistemele cerebrale care îți permit să începi. Unele strategii includ micșorarea sarcinii în unități concrete și gestionabile, folosirea micro-declanșărilor, schimbarea perspectivelor și construirea toleranței emoționale. „E mai ușor să nu faci munca. Nu pentru că munca nu contează, ci pentru că alternativa oferă o recompensă instantanee”, spune un student. În timp, aceste mici schimbări se adună în ceva puternic: o minte care se îndreaptă spre ceea ce contează, nu se îndepărtează de disconfort. Prin practică, flexibilitatea se îmbunătățește, și procrastinarea poate fi depășită, permițându-ne să ne îndreptăm spre ceea ce contează, cu o minte deschisă și pregătită să facă față incertitudinii și disconfortului.

Sursa: G4Media