Primele dovezi: Strămoșii mamiferelor depuneau ouă

Cum a fost făcută descoperirea?

Cercetătorii au analizat trei fosile de pui de Lystrosaurus. Unul dintre aceștia pare să fi murit chiar în interiorul oului. Fosila a fost descoperită în 2008 de către John Nyaphuli în regiunea Karoo din Africa de Sud. Studiul detaliat a fost posibil abia recent, datorită tomografiei avansate realizate la European Synchrotron Radiation Facility.

Scanările 3D au dezvăluit detalii surprinzătoare. Puiul era ghemuit și avea maxilarul inferior nesudat, similar puilor de păsări sau țestoase înainte de eclozare. Aceasta este o indicație clară că acesta a murit înainte de a ieși din ou. Oasele erau, de asemenea, prea fragile pentru a putea suporta greutatea. Deși coaja oului nu s-a păstrat, forma în care a fost găsit sugerează că Lystrosaurus depunea ouă. Se crede că acestea erau moi, nu dure ca ouăle de dinozaur, ceea ce explică absența lor din fosile.

De ce a supraviețuit *Lystrosaurus* extincției?

Marea Extincție din Permian, cea mai severă din istoria Pământului, a dus la dispariția multor specii. Lystrosaurus, un erbivor adaptabil, a reușit să supraviețuiască. Studiile anterioare arată că această specie era capabilă de hibernare. Însă, noua cercetare adaugă un alt factor crucial: strategia de reproducere.

Se pare că Lystrosaurus depunea ouă relativ mari, care erau mai rezistente la deshidratare în mediul arid de după extincție. Puii erau probabil bine dezvoltați la eclozare, putând să se hrănească singuri și să crească rapid. Dimensiunea ouălor sugerează și că această specie nu își hrănea puii cu lapte, aceștia fiind susținuți de rezervele din ou înainte de eclozare. Descoperirea oferă indicii și despre originea lactației, care ar fi putut începe ca secreții ale pielii cu rol de protecție sau hidratare a ouălor.

În ansamblu, studiul publicat în revista PLOS One indică faptul că Lystrosaurus a supraviețuit datorită dezvoltării rapide și reproducerii timpurii, avantaje importante într-un mediu extrem.