Postul Paștelui începe pe 23 februarie 2026 pentru ortodocși
În 2026, credincioșii ortodocși vor începe postul Paștelui pe 23 februarie, având în vedere că sărbătoarea Învierii va fi celebrată pe 20 aprilie. Această perioadă de refracție spirituală marchează un moment semnificativ în calendarul religios, având loc într-un an special, în care Paștele Ortodox și Paștele Catolic cad în date diferite.
Un timp de reflecție și pocăință
Postul Paștelui, cunoscut pentru rigorile sale, are o durată de 40 de zile, începând din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. “Postul nu este doar o abținere de la anumite alimente; el reprezintă o îndreptare sufletească prin spovedanie și fapte bune”, subliniază ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului. Această perioadă este privită ca o călătorie interioară, menită să apropie credincioșii de Hristos.
Vinerea Mare, parte integrantă a Postului Mare, se distinge prin solemnitatea și semnificația sa profundă. Aceasta este ziua în care se aduce un omagiu suferințelor lui Iisus Hristos, marcând răstignirea și moartea sa. Tradițional, credincioșii efectuează slujbe de reculegere, rugăciune și post, fiind tatuați de obiceiuri care reflectă empatia față de Patimile Mântuitorului.
Diferitele căi ale penitenței
În contrast, catolicii vor sărbători Miercurea Cenușii pe 18 februarie 2026, ceea ce marchează începutul postului pentru ei. Această zi simbolizează întoarcerea spre Dumnezeu și dorința de a se curăța sufletește. “Cenușa aplicată pe frunte reprezintă efemeritatea vieții și nevoia de pocăință”, explică un preot catolic, evidențiind importanța momentului.
Miercurea Cenușii a evoluat de-a lungul secolelor, începuturile sale fiind legate de penitența publică a celor care au comis păcate grave. Practica a suferit modificări, dar simbolul cenușii a rămas un element central, amintind credincioșilor de fragilitatea existenței lor.
O tradiție seculară, o practică spirituală
Postul Paștelui se bazează pe o străveche tradiție creștină, datând încă din secolul al II-lea, când creștinii își începeau pregătirile prin zile de post. Din secolul al V-lea, structura acestui post a fost definită, fiind stabilit că zilele de duminică nu se consideră zile de post. Această viziune a fost consolidată la Conciliul de la Niceea, unde s-a adus în discuție necesitatea unui timp de pregătire adecvat pentru cea mai importantă sărbătoare creștină.
După cum subliniază Patriarhul Daniel, postul este o formă de intimitate cu divinitatea. “Postul nu trebuie înțeles ca o sumă de restricții, ci ca o școală a libertății de a-i iubi pe Dumnezeu”, afirmă acesta. Astfel, postul devine nu doar un regim alimentar, ci o oportunitate de a întări legătura cu credința, prin intensificarea rugăciunilor și faptele bune.
În pragul acestor sărbători, creștinii ortodocși își întâmpină apropiatii cu tradiționala urare „Hristos a Înviat!”, resonând cu un eco al bucuriei și al reînnoirii spirituale. Cu toate că tradițiile diferă între cele două ramuri ale creștinismului, esența mesajului rămâne aceeași: un apel la introspecție, la pocăință și la o viață mai împlinită în fața divinității.
