O nouă ocupație ia amploare pe fondul dezvoltării rapide a inteligenței artificiale: oameni plătiți să filmeze activități obișnuite în propriile case. Companiile din domeniul tehnologiei folosesc aceste înregistrări pentru a antrena roboți umanoizi, proiectați pentru a lucra în gospodării, magazine sau birouri. Cererea pentru astfel de materiale video a crescut vertiginos în ultimele luni. Tot ce ai nevoie este o cameră montată pe cap, un telefon și o listă de sarcini zilnice.
Filmările „din ochii omului” salvează roboții
Pentru ca roboții să învețe să se miște și să interacționeze corect cu obiectele, au nevoie de cantități uriașe de date reale. Aceste informații provin din așa-numitele „date egocentrice”, adică filmări realizate din perspectiva celui care execută activitatea. De la gătit și curățenie, până la îngrijirea animalelor sau grădinărit, colaboratorii primesc echipamente și sarcini clare. Fiecare trebuie să livreze cel puțin 10 ore de material video săptămânal.
Arian Sadeghi, vicepreședinte responsabil de date robotice la Micro1, subliniază importanța acestor date: „În fabrici, depozite, retail, azile sau spitale, ai nevoie de acest tip de date în aproape orice mediu, pentru că mișcările sunt diferite peste tot.” Compania sa a început anul trecut să recruteze o „armată” de videografi la distanță.
O industrie în creștere cu provocări specifice
Micro1 lucrează deja cu aproximativ 4.000 de colaboratori din 71 de țări, care generează lunar peste 160.000 de ore de filmări. Arian Sadeghi estimează că necesarul este mult mai mare: „Probabil avem nevoie de miliarde de ore. Nici măcar nu am ajuns la interacțiunile umane. Vorbim doar de sarcini simple din casă.”
Datele colectate sunt folosite pentru a ajuta roboții să recunoască obiecte, distanțe și mișcări. Piața acestui tip de servicii este estimată să crească accelerat și ar putea depăși 10 miliarde de dolari până în 2030. Ravi Rajalingam, fondatorul Objectways, atrage atenția că diversitatea este un factor crucial: „O bucătărie din India e foarte diferită de una din SUA. Și o mătură e diferită.”
Obstacole în calea roboților casnici
Metodele tradiționale de instruire a roboților implicau control direct sau simulări software. Acum, tot mai multe companii preferă datele reale, generate de oameni, deoarece sunt mai accesibile și mai relevante. Alicia Veneziani, vicepreședinte la Sharpa, explică: „Cu datele, mereu faci un compromis între calitate și cantitate.”
Un alt aspect important este adaptarea la mediul casnic, unde roboții performează mai greu. Rutav Shah, cercetător la Universitatea Texas din Austin, afirmă că „Ceea ce lipsește este acea intuiție legată de forță, frecare și incertitudine, pe care oamenii o dezvoltă în timp.” Alexander Verl, din cadrul Federației Internaționale de Robotică, subliniază că chiar și sarcini aparent simple, precum împăturirea hainelor, au încă o rată de succes insuficientă pentru utilizare comercială.
Companiile de tehnologie vizează să antreneze roboți care să poată îndeplini sarcini casnice simple, dar rata de succes în prezent nu satisface cerințele industriei.
