BRUXELLES/București – România a fost condamnată de Tribunalul de primă instanță francofon din Bruxelles nu pentru că ar fi fost victima unei înțelegeri nefaste în achiziția de vaccinuri Pfizer, ci pentru că a refuzat sistematic opțiunile de a modifica sau de a renunța la contract. Statul român va trebui să plătească peste 3 miliarde de lei, plus dobânzi, și să preia milioane de doze de vaccin nefolosite. Decizia, detaliată în cele 60 de pagini ale sentinței, aruncă o umbră grea asupra modului în care au fost gestionate achizițiile de vaccinuri anti-COVID-19 de către guvernele succedate în perioada 2021-2023.
Mecanismul „opt-out” și ratarea oportunității
În centrul problemei se află mecanismul de „opt-out”, o prevedere clară în acordul de achiziție în avans (APA) al Uniunii Europene. Conform acesteia, statele membre care nu erau de acord cu termenii puteau notifica în mod expres intenția de a se retrage, în termen de cinci zile lucrătoare. România nu a făcut acest lucru. Mai mult, instanța belgiană subliniază că România nu doar că nu a folosit mecanismul „opt-out”, dar a și participat activ la repartizarea dozelor și a confirmat numărul acestora.
Instanța notează că, în mai 2021, guvernul de la București nu a spus „nu”, ci „da” de două ori: prin neutilizarea mecanismului opt-out și prin participarea la repartizarea dozelor. Această decizie marchează prima mare vină politică și administrativă. Este de remarcat faptul că în mai 2021, V. VOICULESCU nu mai era ministrul Sănătății, acesta fiind demis de premierul F. CÎȚU. Ioana MIHĂILĂ era ministrul Sănătății.
Comenzi ferme și omisiuni în ancheta DNA
Odată acceptat cadrul general, Guvernul a semnat comanda fermă, în ianuarie 2022. La acea dată, conform hotărârii instanței, statul român a cerut 39.099.623 doze. Această comandă a fost semnată de Guvernul condus de N. Ciucă, cu A. RAFILA ministru al Sănătății. În timp ce F. CÎȚU este inclus în dosarul DNA privind vaccinurile, nu este clar de ce A. RAFILA și N. Ciucă nu sunt, având în vedere că aceștia au omis să negocieze o diminuare a cantității de doze.
Hotărârea Tribunalului din BRUXELLES arată că România nu a fost un simplu spectator, ci un participant activ, beneficiind chiar de ajustări favorabile. România a beneficiat de reduceri ale numărului de doze și de reeșalonări, guvernul Ciucă având posibilitatea de a ieși din supraangajare, ceea ce nu s-a concretizat.
Refuzul de a reduce numărul de doze: eroare fatală
Culmea, în mai 2023, când pandemia era deja în retragere, 24 de state membre au ales să reducă numărul de doze și să reeșaloneze livrările, prin actul adițional nr. 5. România a refuzat categoric. Instanța subliniază: „România a ales să nu reducă numărul de doze pe care le-a comandat și să nu participe la Actul adițional nr. 5, acceptat de 24 de state membre participante.” Această decizie este considerată a doua mare eroare strategică.
România a încercat să conteste validitatea contractului, dar instanța a respins cererea, subliniind că Guvernul a fost de acord cu contractul și a beneficiat de dozele de vaccin. Tribunalul a constatat că România este singura responsabilă pentru alegerea de a nu profita de flexibilitatea oferită, ceea ce o obligă la respectarea obligațiilor contractuale.
Tribunalul a admis cererea PFIZER România și a obligat statul român să plătească 3.031.128.036,97 lei cu TVA, cu dobândă legală începând cu 8 decembrie 2023, plus capitalizarea dobânzilor scadente la 19 iunie 2025, precum și să preia 28.940.613 doze rămase, într-un interval de trei ani.
