Cluj 4°C
Constanța 9°C
Petrolul, între 97 și 130 de dolari: Care este prețul real pe piață?
Petrolul circulă pe două benzi de preț, cu diferențe uriașe: pe piața „reală” se vinde cu peste 130 de dolari barilul, în timp ce pe burse rămâne sub 100 de dolari. Această discrepanță majoră, una fără precedent, reflectă tensiunile din spatele conflictului din Orientul Mijlociu și riscurile din Strâmtoarea Ormuz, potrivit analiștilor.
Două prețuri pentru aurul negru
Practic, vorbim despre două prețuri ale petrolului. Unul este cel „de pe hârtie”, afișat pe burse, care reflectă prețul futures, adică costul unui contract pentru petrolul ce va fi livrat peste câteva luni. Este similar cu rezervarea unei camere de hotel pentru vară, unde plătești prețul de azi pentru o ședere viitoare.
Al doilea preț este cel real, cel fizic. Acesta reprezintă cât trebuie să plătești dacă ai nevoie de petrolul respectiv săptămâna viitoare, în port, în tanc. Acesta se ridică la 132 de dolari. Diferența dintre cele două prețuri este uriașă și nu s-a mai văzut o asemenea discrepanță până acum.
De ce petrolul real este atât de scump?
Motivul pentru care petrolul „real” este atât de scump este simplu: există mai mulți cumpărători disperați decât vânzători. O mare parte din aprovizionarea globală este blocată în Orientul Mijlociu din cauza conflictului în curs. Cine are nevoie de petrol imediat, îl plătește la prețul cerut de piață.
Deficitul de aprovizionare pe piața fizică este principalul factor. O parte din producție este blocată, ceea ce generează o concurență acerbă între cumpărători pentru mărfurile disponibile. Astfel, prețurile spot, adică cele cu livrare imediată, cresc, reflectând situația reală a pieței mult mai direct decât contractele tranzacționate pe bursă.
Unde se ascund cauzele divergenței
Contractele futures, pe de altă parte, nu oglindesc neapărat realitatea fizică actuală. Contractele Brent tranzacționate astăzi sunt pentru livrări în lunile următoare și nu implică întotdeauna livrare fizică, ci sunt decontate pe baza indicilor. Acestea sunt influențate mai mult de așteptările și strategiile de hedging decât de disponibilitatea imediată a petrolului.
Volatilitatea extremă este un alt motiv pentru divergență. Fluctuațiile mari descurajează investitorii să ocupe poziții importante în contracte futures. Riscul este mare: o mișcare bruscă poate cauza apeluri în marjă și pierderi semnificative, chiar și în cazul predicțiilor corecte. Fondurile sunt plasate mai conservator, limitând impulsul ascendent al contractelor futures. Un expert a subliniat că „poți avea perfectă dreptate, dar poți fi mort”, referindu-se la potențialul de a fi epuizat financiar de mișcările pieței.
În același timp, piața monitorizează îndeaproape tranzacțiile mari. În unele cazuri, volume semnificative de contracte futures și-au schimbat proprietarii cu puțin timp înainte de anunțurile lui Donald Trump, ceea ce sporește îngrijorările cu privire la posibila exploatare a informațiilor. Pe piața futures există un echilibru mai mare între cumpărători și vânzători, deoarece participă atât producătorii care „blochează” prețurile, cât și traderii care utilizează rezerve precum Rezerva Strategică de Petrol a SUA.
În prezent, piața petrolului funcționează la două „viteze”: pe piața fizică, lipsa ofertei duce la o creștere rapidă a prețurilor. Pe piața financiară, incertitudinea și strategia investitorilor mențin prețurile la un nivel mai scăzut. Analiza evoluțiilor din zonele cheie, precum Strâmtoarea Ormuz, va determina dacă prețurile ridicate de pe piața fizică sunt o anomalie temporară sau un semn al unei crize energetice mai ample.
