Pământul, evitat pe 2012 printr-un fir de ață

Conform Descopera: Planeta a scăpat ca prin urechile acului de o catastrofă solară în 2012

O furtună solară de o intensitate excepțională a traversat spațiul pe unde Pământul trecuse cu doar câteva zile înainte, vara anului 2012 marcând un moment de cotitură în istoria apropiată. Dacă cele două s-ar fi intersectat, consecințele ar fi putut fi devastatoare pentru sateliții, sistemele de comunicații și rețelele electrice, afectând o mare parte din tehnologia pe care omenirea o folosește zilnic. Norocul a făcut ca planeta noastră să nu se afle pe traiectoria acestui fenomen cosmic.

Pe 23 iulie 2012, Soarele a emis una dintre cele mai puternice erupții solare înregistrate vreodată în epoca modernă. O cantitate masivă de plasmă și particule încărcate electric a fost proiectată în spațiu cu o viteză uimitoare, un fenomen cunoscut sub numele de ejecție de masă coronală. Acest nor magnetic a traversat orbita terestră, dar Pământul se afla deja în altă parte a spațiului, la o distanță temporală de doar câteva zile.

Evenimentul a fost captat de sonda spațială STEREO-A a NASA, poziționată diferit față de Pământ. Datele colectate ulterior au generat stupoare în rândul cercetătorilor. Analizele, publicate în revista Space Weather, au indicat că furtuna solară din 2012 a avut o magnitudine comparabilă cu faimosul eveniment Carrington din 1859, considerat cea mai severă furtună geomagnetică documentată istoric.

De ce este o furtună solară atât de periculoasă

Pe când în 1859 omenirea depindea în principal de telegraf, economia globală de astăzi funcționează pe baza unei rețele complexe de sateliți, centre de date, sisteme GPS, internet, servicii bancare și rețele electrice interconectate. Această dependență face ca un eveniment de o magnitudine similară celei din 1859 să fie mult mai periculos în prezent.

Experții în meteorologie spațială avertizează de ani buni că o furtună solară extremă ar putea provoca întreruperi masive în furnizarea de electricitate și în sistemele de comunicații. Sateliții ar putea fi afectați grav sau chiar scoși complet din uz, iar transformatoarele electrice de mare putere ar putea intra în colaps în cascadă, din cauza curenților geomagnetici induși în rețelele electrice. Unele estimări indică pierderi economice ce ar putea depăși 2.000 de miliarde de dolari doar în primul an după un astfel de eveniment, fără a lua în calcul efectele pe termen lung asupra infrastructurii globale.

Un „near miss” cosmic

Furtuna solară din 2012 a fost deosebit de îngrijorătoare și datorită vitezei sale neobișnuite. Norul magnetic a parcurs distanța dintre Soare și orbita Pământului în mai puțin de 19 ore, un timp mult mai scurt decât majoritatea ejecțiilor coronale obișnuite. Cercetătorii consideră că intensitatea fenomenului a fost amplificată de interacțiunea dintre mai multe erupții solare succedate într-un interval scurt.

NASA a catalogat ulterior acest incident drept un „near miss”, o ratare la limită. Evitarea catastrofei s-a datorat, în principal, poziționării Pământului pe orbita sa la momentul respectiv. Agențiile spațiale monitorizează constant activitatea solară, încercând să îmbunătățească sistemele de avertizare pentru furtunile geomagnetice. Cu toate acestea, dependența lumii moderne de sateliți, electricitate și comunicații digitale ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea noastră de a gestiona un viitor eveniment similar. Soarele își urmează ciclul natural de activitate, iar apariția unei noi furtuni solare de mare intensitate este o certitudine. Întrebarea principală rămâne când se va întâmpla.

În 1859, evenimentul Carrington a fost atât de puternic încât aurorele boreale au putut fi observate până în Cuba și Hawaii, regiuni apropiate de ecuator. În timpul acelei furtuni, aparatele de telegraf au continuat să funcționeze chiar și după deconectarea de la baterii, fiind alimentate de curenții induși în atmosferă. Furtuna solară din 23 iulie 2012 a parcurs distanța dintre Soare și orbita Pământului în mai puțin de 19 ore, fiind una dintre cele mai rapide înregistrate în era spațială.

Sursa: Descopera