Orașe europene mari, vizate de atacuri: România, pe lista potențialelor ținte?

Arsenalul iranian de rachete, în centrul tensiunilor din Orientul Mijlociu

Pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, atenția se îndreaptă către arsenalul de rachete al Iranului, considerat de experți ca fiind cel mai mare din regiune. Tensiunile cu Statele Unite și Israelul au amplificat importanța acestor capacități militare, care includ rachete balistice, rachete de croazieră și drone. Aceste sisteme reprezintă coloana vertebrală a strategiei militare iraniene și complică planificarea apărării aeriene pentru potențialii adversari.

Rachetele balistice, componenta crucială a forței iraniene

Rachetele balistice reprezintă coloana vertebrală a capacităților militare iraniene. Aceste arme, ghidate în faza inițială a lansării, urmează o traiectorie balistică rapidă către țintă. Arsenalul include rachete cu rază scurtă, cum ar fi Shahab-1, Shahab-2, Zolfaghar și Qiam-1, cu raze cuprinse între 300 și 800 de kilometri. Sistemele cu rază medie, precum Shahab-3, Emad, Ghadr-1, Khorramshahr, Sejjil, Kheibar Shekan și Haj Qassem, pot atinge între 2.000 și 2.500 de kilometri, ceea ce le permite să vizeze Israelul și numeroase baze regionale. Iranul a stabilit oficial o limită de rază de 2.000 de kilometri, subliniind că aceasta este suficientă pentru descurajare. Cu toate acestea, guvernele occidentale sugerează că arsenalul ar putea fi folosit ca platformă de lansare pentru focoase nucleare, acuzație pe care Teheranul o respinge.

Dronele și rachetele de croazieră, o strategie complexă de atac

Pe lângă rachetele balistice, Iranul operează o gamă de rachete de croazieră, proiectate să zboare la altitudine joasă pentru a evita detectarea radar. Printre acestea se numără Soumar, Ya-Ali, Hoveyzeh, Paveh, Ra’ad și variante ale rachetei Quds. Racheta de croazieră Soumar are o rază estimată între 2.000 și 2.500 de kilometri. Unele sisteme se inspiră din tehnologia rachetei rusești Kh-55, capabilă să atingă până la 3.000 de kilometri. Rachetele de croazieră oferă Iranului posibilitatea de a ataca ținte, ocolind anumite sisteme de apărare antirachetă.

Iranul a dezvoltat, de asemenea, o flotă extinsă de drone, inclusiv celebrele Shahed, mai lente, dar mai ieftine. Analiștii militari susțin că acestea pot fi lansate în valuri pentru a suprasolicita sistemele de apărare aeriană, fiind adesea folosite împreună cu rachetele balistice și de croazieră în atacuri coordonate. Această strategie complexă obligă apărările aeriene să gestioneze simultan amenințări la viteze și altitudini diferite.

Recent, Iranul a dezvăluit și o rachetă hipersonică, Fattah, capabilă să călătorească de cel puțin cinci ori mai repede decât viteza sunetului și să manevreze imprevizibil. Cu toate acestea, verificarea independentă a capacității operaționale a sistemului rămâne limitată. Iranul a folosit rachete balistice și drone în atacuri în Israel, Irak, Siria și Arabia Saudită în ultimii ani.
În martie 2024, Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a publicat o hartă care sugerează că unele regiuni din Europa, inclusiv București, se află în raza de acțiune a potențialelor rachete iraniene.

Sursa: Mediafax