În noaptea de 28 spre 29 martie 2026, România va trece la ora de vară, ceasurile urmând să fie date înainte cu o oră, astfel că ora 03:00 va deveni ora 04:00. Această modificare va marca începutul perioadei de vară, moment în care zilele se vor percepe ca fiind mai lungi, iar nopțile mai scurte. Schimbarea are drept scop optimizarea utilizării luminii naturale și reduce necesarul de iluminat artificial.
Istoria orei de vară în România este una complexă, începând din anul 1932, când conceptul a fost introdus ca o măsură de economisire a energiei electrice. „La momentul respectiv, ideea era de a valorifica mai eficient lumina naturală, în special în lunile de vară”, explică istoricul de specialitate Andrei Vasiliev. Trecerea se făcea inițial în prima duminică din aprilie, revenirea la ora standard având loc în prima duminică din octombrie. Această practică a fost suspendată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reintrodusă în 1979, fiind aliniată ulterior reglementărilor Uniunii Europene.
Astăzi, ora de vară este privită ca o modalitate de a adapta programul oficial la ritmul luminii naturale. „Se estimează că această ajustare aduce beneficii constante în economisirea energiei și îmbunătățirea stării de bine a populației, datorită timpului suplimentar petrecut afară”, afirmă experții în domeniu.
În ultimii ani, s-au intensificat discuțiile la nivel european privind posibilitatea renunțării la această practică. În 2019, Parlamentul European a votat o propunere care permitea statelor membre să aleagă dacă doresc să păstreze ora de vară sau pe cea standard. Până în prezent, nu s-a ajuns la o concluzie oficială, iar România, ca multe alte țări din Uniune, continuă să ajusteze ceasurile de două ori pe an.
Unii cetățeni susțin că ora de vară este benefică, în timp ce alții consideră că schimbarea repetată a orei este confuză și complicată. „Pentru mine, ora de vară este un lucru bun. Îmi place să am mai multă lumină naturală seara”, ne spune Maria, o tânără din București. În contrast, Ion, un senior din Cluj, spune că „schimbările acestea mă duc în ceasul de iarnă și îmi strică programul de somn”.
Pe plan internațional, multe state au renunțat la ajustarea orei, optând pentru un program constant pe tot parcursul anului. De exemplu, țări precum Islanda, China și Rusia nu mai fac schimbări sezoniere la ceasuri. Această tendință reflectă o viziune diferită asupra gestionării timpului și energiei, una care ar putea influența și deciziile viitoare ale Uniunii Europene.
Pe măsură ce ne apropiem de data crucială, opinia publică se împărțește între susținerea acestei tradiții și dorința firească de a renunța la schimbările frecvente. Chiar dacă ora de vară are un impact nu foarte palpabil asupra duratei zilei, aceasta oferă iluzia mai multor ore de lumină, un aspect care nu este neglijabil, în special în contextul modern al orașelor aglomerate.
Ramificațiile acestei practici nu sunt doar tehnice, ci și sociale și culturale. Oare România va rămâne fidelă tradiției sau va opta pentru un model mai stabil? Răspunsul va depinde de direcția în care se vor orienta atât populația, cât și autoritățile în următorii ani.
