Cluj 10°C
Timișoara 12°C
Iași 13°C
O „doula a morții” devine o realitate: Ce face și de ce e importantă
Un nou concept de îngrijire, denumit „doula a morții”, începe să câștige teren în lume, oferind suport emoțional și practic persoanelor aflate în faze terminale ale vieții, dar și familiilor acestora. Rolul, inspirat de „doulele” care asistă femeile în timpul sarcinii și nașterii, se concentrează pe însoțirea și sprijinul pe parcursul unei etape dificile, fără a se substitui personalului medical.
O prezență calmă în momente dificile
„Doula a morții” ajută pacienții să își exprime temerile, să își organizeze ultimele dorințe sau chiar să planifice detalii legate de funeralii. De asemenea, oferă sprijin familiilor în perioada de doliu și se ocupă de aspecte practice, de la organizare până la gesturi simple de ajutor cotidian. Esența acestui rol este prezența constantă și capacitatea de a asculta fără a judeca. În țări precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, este deja o profesie cunoscută și, în unele cazuri, integrată în sistemele medicale. Există cursuri, certificări și chiar recunoaștere în spitale.
În Italia, conceptul este încă la început, iar profesia nu este reglementată clar. Activitatea poate fi exercitată în baza legislației privind profesiile nereglementate, însă lipsa unui cadru clar generează și scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. Problema morții rămâne un subiect dificil și adesea evitat, ceea ce face ca profesia să fie privită de multe ori cu rezerve.
România, pași timizi spre o nouă abordare
În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este recunoscut ca profesie distinctă și nici reglementat oficial. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Sistemul medical oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, însă abordarea este mai degrabă clinică, iar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată. Pe fondul reticenței culturale față de discuțiile despre moarte, această activitate se află încă într-o fază incipientă, dar cu potențial de dezvoltare.
Interesul pentru educația legată de finalul vieții, inclusiv pentru concepte precum „testamentul biologic” sau sprijinul în perioada terminală, este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare sugerează că domeniul începe să se organizeze. Totuși, nu există încă un traseu standard pentru cei care doresc să devină „doula a morții”.
Sursa: Mediafax
