Nimeni nu câștigă, dar toți pierd: Războiul SUA-Iran a eșuat lamentabil

Campania americano-israeliană nu și-a atins obiectivele, iar Iranul și regiunea Golfului plătesc prețul. Un armistițiu negociat de Pakistan a fost acceptat de președintele Statelor Unite, Donald Trump, și de Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului. Armistițiul, care a intrat în vigoare la 40 de zile de la începutul conflictului, prevede două săptămâni fără atacuri cu rachete sau aeriene, cu negociatori care se vor întâlni la Islamabad pe 11 aprilie 2026.

Pentru prima dată de la sfârșitul lunii februarie, navele vor putea traversa în siguranță Strâmtoarea Ormuz. Acordul de încetare a focului include propunerea de pace în 10 puncte a Iranului. O astfel de situație oferă o schiță diplomatică, după cum notează experții în domeniu.

Un conflict cu rădăcini profunde

Războiul nu a apărut ca o consecință directă a confruntărilor dintre Statele Unite și Iran, care au modelat geopolitica Orientului Mijlociu timp de aproape jumătate de secol. Conflictul nu a fost rezultatul unui act specific de agresiune din partea Iranului și nu a respectat cadrul juridic necesar pentru justificarea utilizării forței. Totuși, conflictul a fost rezultatul doctrinei strategice israeliene de după 7 octombrie 2023. Planificatorii israelieni au descris-o drept o campanie de neutralizare a riscurilor percepute, cu Iranul considerat drept cea mai gravă amenințare.

Statele Unite au furnizat capacitatea militară, în timp ce Israelul a oferit rațiunea strategică. Niciuna dintre părți nu a avut un mandat al Consiliului de Securitate al ONU sau vreo justificare legală conform dreptului internațional. A fost un război pornit la alegere, prezentat publicului sub umbrela necesității. Consecințele anticipabile au inclus închiderea Strâmtorii Hormuz de către Iran, un punct strategic vital.

Analiza propunerii iranului de pace

Propunerea de pace în 10 puncte a Iranului, parte a acordului de încetare a focului, merită o analiză detaliată. Aceasta include garanții împotriva atacurilor militare pe teritoriul iranian, oprirea ostilităților, încetarea operațiunilor israeliene în Liban, ridicarea sancțiunilor americane și încetarea luptelor regionale în care sunt implicați aliații iranieni. În schimb, Iranul se angajează să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, să stabilească un cadru pentru tranzitul maritim sigur, să împartă taxele de tranzit cu Oman și să direcționeze veniturile către reconstrucție.

Nu este clar dacă Statele Unite sau Israelul au acceptat integral aceste condiții. Propunerea Iranului nu reflectă nici maximalism, nici capitulare. Ea oferă avantaje concrete fiecărei părți și încorporează realitățile economice regionale. Taxa de tranzit propusă va atrage critici, dar trebuie echilibrată cu costul închiderii strâmtorii pentru comerțul global.

Golful, factura unei crize

Una dintre dimensiunile cele mai puțin analizate ale acestui conflict este rolul în schimbare al Washingtonului în regiunea Golfului. Statele Unite s-au prezentat de decenii drept un garant strategic al stabilității, bazat pe interese comune și consultare reciprocă. Răspunsul Iranului a inclus operațiuni militare care au vizat instalații americane și, conform propriilor declarații, facilități din statele vecine din Golf. Impactul economic estimat este de 350 de miliarde de dolari în regiunea arabă a Mashreqului. Infrastructura energetică, rutele comerciale și încrederea investitorilor au fost afectate.

Evaluările serviciilor de informații avertizaseră despre acest scenariu, dar au fost ignorate sau respinse. Statele din Golf, care au căutat stabilitate, au suportat consecințele fără a fi implicate în deciziile care au dus la conflict. Această situație ridică întrebarea dacă rolul Washingtonului s-a schimbat de la partener de securitate la povară de securitate.

Obiectivele operațiunii „Epic Fury” – slăbirea capacității militare a Iranului, destabilizarea Republicii Islamice și stabilirea unei noi arhitecturi de securitate – nu au fost atinse. Sistemul politic iranian nu s-a prăbușit. NATO a refuzat să se alăture războiului. Guvernele europene au criticat campania și s-au distanțat diplomatic de Washington.

Regiunea a fost modificată structural. Normele juridice au fost încălcate. Statele mai mici au plătit costurile unui conflict pe care nu l-au putut preveni. Negocierile de la Islamabad și respectarea acordului de către ambele părți ar putea menține strâmtoarea deschisă și comerțul reluat. Comunitatea internațională va începe să stabilească responsabilitatea pentru un război ilegal și să construiască o ordine mai durabilă.